Dacă ai simțit vreodată că cineva te privește, este posibil să fi atribuit această senzație unui disconfort sau unui fior pe ceafă.
Dar nu este nimic psihic în asta; creierul tău pur și simplu a perceput niște semnale. De fapt, creierul tău este conectat astfel încât să te anunțe că cineva te privește—chiar și atunci când nu o face.
„Departe de a fi un fenomen ESP, această percepție provine dintr-un sistem al creierului dedicat detectării locului în care alții privesc”, scrie psihologul social.
Această idee poate părea confuză, dar are sens dacă o privești ca pe un instinct de supraviețuire.
Sistemul de detectare a privirii
Multe mamifere pot spune când o altă vietate le privește, dar sistemul uman de „detectare a privirii” este deosebit de bun în a face acest lucru de la distanță. Suntem capabili să discernem ușor în ce direcție privește cineva.
Acest sistem este deosebit de sensibil când cineva ne fixează privirea direct, iar studiile au arătat că anumiți neuroni se activează atunci când se întâmplă acest lucru.
„Percepția privirii—abilitatea de a spune ce anume privește cineva—este un semnal social pe care oamenii îl consideră adesea automat”, a spus Colin Clifford, psiholog la Centrul de Viziune al Universității din Sydney.
„Ajudecând dacă ceilalți ne privesc, poate părea natural, dar, de fapt, nu este atât de simplu, deoarece creierele noastre trebuie să facă multă muncă în spatele cortinei.”
Limbajul corpului
Ce te-a făcut să realizezi ultima dată că cineva te privește? De multe ori, este vorba de simpla poziție a capului sau corpului unei persoane care ne lasă să știm că ne observă.
Dacă atât capul, cât și corpul sunt îndreptate spre noi, este clar în ce direcție se află atenția persoanei.
Este și mai evident când corpul unei persoane este îndreptat în altă direcție, dar capul îi este îndreptat spre noi.
Când se întâmplă asta, imediat căutăm ochii persoanei pentru a vedea în ce direcție privește.
Sclera și detectarea privirii
Ochii umani sunt diferiți de cei ai altor animale.
Pupilele și irisurile noastre sunt mai întunecate decât partea albă a ochiului, cunoscută sub numele de sclera, iar acest contrast este motivul pentru care poți să îți dai seama când cineva te privește sau pur și simplu privește dincolo de tine.
Alte specii au sclera mai puțin vizibilă, ceea ce este avantajos pentru prădători care nu vor ca prada lor să știe în ce direcție se uită.
Totuși, supraviețuirea umană depinde mai mult de comunicare, motiv pentru care am evoluat să avem o sclera mai mare și mai vizibilă, care ne ajută să stabilim contact vizual.
Dar, când pozițiile capului și corpului nu oferă prea multe informații, cercetările arată că încă putem detecta extraordinar de bine privirea unei alte persoane datorită viziunii periferice.
Am evoluat să fim atât de sensibili la privire pentru a supraviețui. De ce? Pentru că fiecare privire aruncată spre tine este o potențială amenințare.
Clifford a testat acest lucru cerând participanților la studiu să indice în ce direcție privesc diferite fețe.
El a descoperit că atunci când oamenii nu puteau să determine direcția unei priviri—din cauza întunericului sau a faptului că fețele purtau ochelari de soare—ei tind să creadă că cineva îi privește.
Conform cercetărilor lui Clifford, în situațiile în care nu suntem siguri în ce direcție privește o persoană, creierul nostru ne informează că suntem urmăriți—în caz că ar putea exista o interacțiune potențială.
„O privire directă poate semnala dominanță sau o amenințare, iar dacă percepi ceva ca pe o amenințare, nu ai vrea să o ratezi,” a spus Clifford. „Așa că simplul fapt de a presupune că o altă persoană te privește poate fi strategia cea mai sigură.”
