Încălzirea globală și fenomene climatice la scară largă

Vremea pe care o experimentăm este o manifestare a climatului în care trăim. Clima noastră este afectată de încălzirea globală, ceea ce a dus la multe schimbări observate, inclusiv temperaturi mai ridicate ale mării, temperaturi mai ridicate ale aerului și schimbări în ciclul hidrologic. În plus, vremea noastră este afectată și de fenomene climatice naturale care operează pe sute sau mii de kilometri. Aceste evenimente sunt adesea ciclice, deoarece reapar la intervale de timp de diferite lungimi. Încălzirea globală poate afecta intensitatea și intervalele de revenire ale acestor evenimente. Grupul Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice (IPCC) și-a publicat al 5-lea Raport de Evaluare în 2014, cu un capitol dedicat efectelor schimbărilor climatice asupra acestor fenomene climatice la scară largă. Iată câteva constatări importante:

Musonii sunt modele sezoniere de inversare a vântului, însoțite de precipitații semnificative. Ei sunt responsabili, de exemplu, pentru perioadele de furtuni de vară din Arizona și New Mexico și pentru aversele torențiale din sezonul ploios din India. În general, modelele musonice vor crește în suprafață și intensitate cu continuarea schimbărilor climatice. Ele vor începe mai devreme în an și se vor termina mai târziu decât media.
În America de Nord, unde musonii sunt limitați la regiunea sud-vestică a SUA, nu s-a observat nicio modificare a precipitațiilor datorată încălzirii globale. Cu toate acestea, s-a observat o scădere a duratei sezonului, iar musonii se preconizează că vor fi întârziați în timpul anului. Așadar, nu pare să existe nicio ameliorare în vedere pentru creșterea observată (și prevăzută) a frecvenței temperaturilor extreme de vară în sud-vestul SUA, contribuind la secetă.
Cantitatea de precipitații din ploile musonice este prevăzută să fie mai mare în scenariile mai pesimiste luate în considerare de IPCC. Într-un scenariu de dependență continuă de combustibili fosili și absența captării și stocării carbonului, precipitațiile totale din musoni, la nivel global, se estimează că vor crește cu 16% până la sfârșitul secolului al XXI-lea.
Oscilația Sudică El Niño (ENSO) este o zonă extinsă de apă neobișnuit de caldă care se dezvoltă în Oceanul Pacific, în largul Americii de Sud, afectând vremea pe o mare parte a globului. Capacitatea noastră de a modela climatele viitoare, ținând cont de El Niño, s-a îmbunătățit și se pare că variabilitatea precipitațiilor va crește. Cu alte cuvinte, unele evenimente El Niño vor produce mai multe precipitații și ninsori decât se aștepta în unele zone ale globului, în timp ce altele vor produce mai puține precipitații decât se aștepta.
Frecvența ciclonilor tropicali (furtuni tropicale, uragane și taifunuri) este probabil să rămână aceeași sau să scadă, la nivel global. Intensitatea acestor furtuni, atât în viteza vântului, cât și în precipitații, este probabil să crească. Nu există schimbări clare prevăzute pentru traiectoria și intensitatea furtunilor extratropicale nord-americane (Uraganul Sandy a devenit una dintre aceste furtuni ciclonice în afara tropicelor).

Modelele predictive s-au îmbunătățit semnificativ în ultimii ani și sunt în prezent rafinate pentru a rezolva incertitudinile rămase. De exemplu, oamenii de știință au puțină încredere atunci când încearcă să prevadă schimbările în musoni din America de Nord. Localizarea efectelor ciclurilor El Niño sau intensitatea ciclonilor tropicali în zone specifice a fost, de asemenea, dificilă. În cele din urmă, fenomenele descrise mai sus sunt cunoscute în mare măsură de public, dar există multe alte cicluri: exemple includ Oscilația Decadală a Pacificului, Oscilația Madden-Julian și Oscilația Atlanticului de Nord. Interacțiunile dintre aceste fenomene, climatele regionale și încălzirea globală fac ca activitatea de reducere a predicțiilor schimbărilor globale la locații specifice să fie extrem de complexă.