Există un potențial imens de a obține hrană din sălbăticie, indiferent unde locuiești. Ca grădinar pasionat și expert în permacultură, culeg plante din natură pe tot parcursul anului pentru hrană și alte resurse. Ce obții depinde de sezon. Când sosește vara, verdețurile proaspete nu mai sunt la fel de gustoase ca la începutul primăverii, iar multe dintre fructele de toamnă nu sunt încă coapte.
Nu voi putea recolta mure, mere pădurețe (crabapples), porumbele, fructe de soc și alte fructe sălbatice încă o lună sau două, deși unele dintre acestea s-ar putea să fie aproape de coacere acolo unde locuiești – dar există încă o mulțime de hrană sălbatică disponibilă. Așadar, chiar și atunci când ești ocupat în grădina ta în această perioadă a anului, ar trebui să iei în considerare vizitarea din când în când a „cămarei sălbatice”. Iată doar câteva dintre plantele mele preferate pe care le culeg în această perioadă a anului.
Culege întotdeauna în mod responsabil. Nu consuma nicio plantă pe care nu ai identificat-o cu certitudine. Dacă nu ești sigur de o plantă sau dacă este prima dată când culegi, consultă un expert.
Zmeură sălbatică (Rubus spp.)
În iulie și august, zmeura sălbatică este una dintre cele mai abundente fructe de pădure sălbatice din zona mea. Crește în grădina mea, unde o încurajez, și în gardurile vii și marginile câmpurilor agricole și pădurilor din jur. Zmeura sălbatică este mai mică și uneori mai acrișoară decât soiurile cultivate, dar este cu siguranță delicioasă – un adevărat punct culminant al anului de cules.
Căpșuni sălbatice (Fragraria Vesca)
Un alt fruct de pădure pe care am norocul să îl am în zona mea este căpșuna sălbatică. Aceste fructe mici au un gust cu adevărat mai bun decât căpșunile de grădină, așa că dacă le vezi, profită din plin de această bogăție sălbatică. O poți găsi doar în această perioadă a anului.
Afine (Vaccinium myrtillus)
Nu trebuie să călătoresc departe pentru a ajunge în zonele de deal unde aceste fructe de pădure cresc din abundență. Afinele, sau coacăzele negre (blaeberries), sunt la apogeul lor în iulie și începutul lunii august. De obicei nu sunt cultivate și, spre deosebire de afinele (blueberries) care cresc în grădini, nu sunt ușor de cultivat acasă, așa că va trebui să faci o excursie în sălbăticie pentru a te bucura de ele. S-ar putea ca și alte specii de Vaccinium să rodească în această perioadă a anului. Merită să cunoști fructele de pădure sălbatice care cresc în regiunea ta.
Pufuliță (Epilobium angustifolium)
Una dintre cele mai vibrante plante din gardurile vii și marginile câmpurilor în această perioadă a anului unde locuiesc este pufulița, cunoscută și sub numele de iarbă-de-foc (fireweed). Culeg lăstari proaspeți primăvara pentru a-i folosi ca legumă verde, dar îmi place și să recoltez petalele vara, deoarece acestea pot fi folosite la prepararea siropurilor și jeleurilor.
Urzică (Urtica dioica)
O altă dintre cele mai abundente buruieni din zona mea este urzica. Pentru unii, acest lucru ar putea părea un dezavantaj, dar acestea sunt plante incredibil de utile. Culeg lăstari tineri pentru a-i mânca primăvara și, de la jumătatea lunii iulie până în august, culeg dintr-un alt motiv – pentru a aduna cele mai înalte și cele mai bune urzici pentru fibrele lor vegetale. Curăț urzicile și îndepărtez miezul interior lemnos, apoi separ firele de fibră și scoarța exterioară pentru a le usca. Le folosesc pentru a face sfoară sau ațe naturale, utile pentru o serie de proiecte de artizanat pe care le pot aborda când am mai mult timp mai târziu în an.
Lobodă sălbatică (Chenopodium album)
În timp ce urzicile și-au depășit momentul optim pentru a fi mâncate în lunile de vară, loboda sălbatică este o verdeață pe care continui să o savurez. Poate fi gătită, rezultând o legumă verde practic indistinguibilă de spanac.
Pătlagină (Plantago major)
Aceasta este o altă verdeață asemănătoare spanacului pe care o recoltez și o mănânc crudă primăvara, dar apoi o gătesc pe măsură ce sezonul avansează. Culege frunze mari și proaspete, îndepărtează nervurile principale și fierbe-le. Folosește-le cum ai folosi orice altă legumă cu frunze verzi gătită.
Coada șoricelului (Achillea millefolium)
Coada șoricelului este o plantă minunată de vară. Frunzele pot fi folosite cu moderație în salate sau sosuri și pentru a face ceai de plante. (Aceasta este utilizarea sa predominantă, mai mult decât cea culinară.)
Angelică sălbatică (Angelica sylvestris)
Inconfundabilă odată ce florile sale apar în iulie, tulpinile de angelică sunt de obicei zaharisite și folosite în cofetărie. Ele pot fi folosite și în loc de țelină în supe și sosuri. Frunzele sunt aromate și au un gust excelent adăugate ca ierburi aromatice în supe și tocănițe.
Trifoi alb (Trifolium repens)
Florile de trifoi alb, care înfloresc în lunile de vară, adaugă un gust asemănător mazărei salatelor atunci când sunt culese tinere sau pot fi coapte în pâine. Frunzele nutritive pot fi adăugate – gătite și cu moderație – într-o varietate de feluri de mâncare ca iarbă de gătit (pot herb). Când sunt uscate, frunzele conferă o aromă asemănătoare vaniliei prăjiturilor și altor produse de patiserie coapte.
Acestea sunt doar câteva exemple de plante sălbatice pe care îmi place să le culeg vara, înainte de sosirea toamnei.
