Nutria: ce trebuie să știi despre acest rozător invaziv

Nutria sunt rozătoare mari, semi-acvatice, originare din America de Sud, cu blană aspră, maro, picioare palmate și o pereche de dinți frontali lungi cu vârfuri portocalii.

Mai mari decât bizami și mai mici decât castori, două mamifere native care împărtășesc habitate similare, nutria a ajuns pentru prima dată în Statele Unite în jurul începutului secolului al XX-lea, ca parte a comerțului cu blană. După numeroase evadări, nutria a stabilit populații în creștere rapidă de-a lungul coastei Golfului și în alte zone din SUA.

Obiceiurile prolificte de hrănire ale nutriei au un efect dramatic și dăunător asupra habitatelor non-native pe care le populează acum, în special asupra zone umede amenințate și mlaștinilor. Astăzi, nutria este considerată o specie invazivă în Statele Unite.

Cum a devenit nutria o specie invazivă

Nutria a fost introdusă pentru prima dată în Statele Unite în California în 1899, când comerțul cu blană era în plin avânt, dar populațiile de animale native cu blană începeau să scadă. Nutria a oferit o nouă sursă de venituri pentru vânători în zonele rurale din Louisiana, Texas, Maryland și California.

Atractivitatea nutriei pentru industria blănurilor era blana sa similară cu cea a castorului: un strat exterior aspru, impermeabil, și un strat interior mai scurt, moale, pentru căldură. Până în anii 1930, nutria era prezentă în șapte state.

La fel ca multe specii non-native importate datorită valorii economice, nutria a evadat în cele din urmă. În Louisiana, de exemplu, fondatorul Tabasco, E. A. McIlhenny a pierdut cel puțin 150 de animale de pe proprietățile sale costiere în urma unui uragan din 1940.

McIlhenny credea că rozătoarele vor fi mâncate de aligatori. Cu toate acestea, animalele au supraviețuit, extinzându-se rapid în populație în întreaga regiune. De asemenea, este probabil să se fi încrucișat cu alte nutrii pe care vânătorii le eliberaseră intenționat pentru a crea o populație locală.

Până în anii 1950, nutria dăuna câmpurilor de orez și trestie de zahăr din sudul Louisianei. Statul a început să plătească vânătorilor 0,25 USD per piele de nutria, în încercarea de a minimiza impactul lor. Această recompensă a fost oprită în anii 1960, când exporturile de blană de nutria către Europa au crescut vertiginos.

Dar până la sfârșitul anilor 1980, blana își pierdea statutul de marfă de preț. Populațiile de nutria creșteau din nou în mlaștinile din Louisiana, precum și în Maryland. Ambele state au instituit programe de control pentru a încerca să oprească daunele provocate de nutria.

Animalul a fost de atunci eradicat din multe zone de mlaștină vulnerabile din Maryland. Milioane rămân în Louisiana, în ciuda faptului că peste 2,5 milioane au fost recoltate de când programul de recompensă al statului a reînceput în 2002.

Probleme cauzate de nutria

Nutria sunt consumatori oportuniști. Au o dietă largă compusă din peste 60 de specii de plante găsite numai în Louisiana.

Rozătoarele sunt atrase de zonele umede care conțin o sursă fiabilă de apă dulce bogată în nutrienți. Ele pot consuma cantități mari de biomasă din mlaștini și, în anumite cazuri, pot provoca colapsul mlaștinilor la nivel local.

Studiile științifice care investighează efectele nutriei asupra habitatelor de mlaștină concluzionează în mod constant că pășunatul nutriei este dăunător pentru vegetația mlaștinilor și a pădurilor tinere. Nutria deteriorează, de asemenea, pădurile de chiparos pleșuv și nyssa aquatică, împiedicând regenerarea acestora prin consumul de puieți.

Deoarece nutria se reproduce prolific și consumă câteva kilograme de vegetație pe zi, aceste daune se produc rapid.

La începutul anilor 2000, cercetătorii din Departamentul de Faună Sălbatică și Pescuit din Louisiana estimau că nutria deteriora aproximativ 40.500 de hectare de zone umede pe an. În urma instituirii programului lor de recompensă în 2002, în cadrul căruia sunt recoltate aproximativ 400.000 de nutrii pe an, daunele sunt estimate în prezent la aproximativ 6.000 de hectare.

Oamenii de știință erau îngrijorați că un număr atât de mare de nutrii moarte ar putea dăuna altor populații native, în special aligator. Cu toate acestea, cercetătorii au constatat că probabilitatea ca stomacul unui aligator să conțină nutria în cinci parohii din sudul Louisianei nu s-a schimbat, indiferent dacă nutria era sau nu recoltată în apropiere.

Multe mlaștini invadate de nutria sunt prețuite pentru importanța lor ecologică, cum ar fi Golful Chesapeake din estul Marylandului. Recunoscute internațional ca zone umede valoroase, aceste zone nu sunt importante doar pentru pescuit și vânătoare, deoarece ecoturismul joacă din ce în ce mai mult un rol economic.

Legislatorii și susținătorii au tras de mult timp un semnal de alarmă că distrugerea mlaștinilor ca urmare a nutriei va afecta inevitabil sutele de specii de plante și animale native din aceste zone. Ei susțin că acest lucru va duce la pierderi ecologice, culturale și economice semnificative.

Comportamentul de hrănire al nutriei distruge pânza de rădăcini care cimentează mlaștina. După ce această rețea de fibre a fost deteriorată, aceste zone sunt extrem de susceptibile la eroziune și pot deveni șesuri noroioase. În cele din urmă, ele pot deveni apă deschisă, care nu va susține majoritatea speciilor care prosperă de obicei într-o mlaștină.

Desigur, nutria nu este singura cauză a pierderii terenurilor costiere. Criza climatică nu va face decât să exacerbeze tipurile de daune cauzate de nutria, pe măsură ce nivelul mării crește și aceste habitate sunt reduse.

Eforturi pentru a limita daunele asupra mediului

Poate cel mai de succes efort de a limita o populație locală de nutria până în prezent a fost în Maryland. Programul de control al nutriei al statului a eliminat cu succes toate nutriile cunoscute de pe o suprafață de peste 100.000 de hectare din Peninsula Delmarva, precum și din Golful Chesapeake. Aceste eforturi sunt considerate „restaurare prin eradicare” și sunt susținute de dovezi care arată că mai puține nutrii într-o zonă înseamnă mai puține daune asupra mlaștinilor.

Atât Louisiana, cât și Maryland au început programe de control al nutriei în 2002. Procesele și rezultatele celor două state au fost diferite.

În Louisiana, sectorul privat își asumă în general efortul de eradicare, iar vânătorii ucid nutria în schimbul unei recompense de 6 USD per nutria. Acest program este menit să controleze populația și a oprit eficient creșterea acesteia, deși se crede că milioane de exemplare trăiesc încă în mlaștini.

În Maryland, USDA și partenerii și-au asumat rolul de a captura și elimina nutria cu scopul eliminării complete, eradicând în cele din urmă populația cunoscută.

Eforturi similare sunt în curs de desfășurare în California pentru a controla populațiile în creștere de nutria în anumite zone.

Pentru mulți ecologiști și persoane preocupate de sustenabilitate, programele de control sunt greu de acceptat. Există o mare risipă implicată în uciderea a milioane de creaturi cu blană, comestibile, și ulterior îngroparea sau arderea lor.

Eforturile de a reînvia utilizarea cărnii și blănii de nutria există de peste un deceniu, în încercarea de a reduce risipa. Această abordare ar putea crea, de asemenea, o nouă piață pentru nutria, oferind stimulente economice pentru a reduce populația.

Bucătari din New Orleans au publicat rețete online, iar un film recent lansat despre nutria, Rodents of Unusual Size, o prezintă pe Chef Susan Spicer, câștigătoare a premiului James Beard, în timp ce prepară rozătorul.

O altă organizație non-profit din New Orleans, acum defunctă, numită Righteous Fur, a lucrat pentru a conecta vânătorii cu artiști și designeri locali. Această inițiativă a oferit o utilizare pentru pieile și dinții de nutria (care pot fi folosiți pentru a face bijuterii) care au rămas după ce vânătorii au recoltat animalul.

Dezavantajul potențial al acestor inițiative? Dacă eforturile de marketing ale nutriei au prea mult succes, oamenii ar putea fi stimulați economic să crească animalul, începând problema de la capăt. Majoritatea oamenilor presupun că acest lucru nu se va întâmpla, având în vedere aspectul inestetic al nutriei și lipsa actuală a cererii de blană în Statele Unite.

Poate cea mai directă modalitate de a anula daunele cauzate de nutria este prin plantări în mlaștini, când voluntarii replantează iarba și copacii pierduți din cauza daunelor provocate de nutria sau mistreți, precum și a eroziunea costieră.

Oamenii care locuiesc în apropierea zonelor cu daune cauzate de nutria, în special în sudul Louisianei, pot contacta grupuri locale de advocacy, inclusiv Coalition to Restore Coastal Louisiana, pentru a participa.