Castorii sunt una dintre cele mai cunoscute și ușor de recunoscut rozătoare din regnul animal. Există două specii de castori, cel nord-american și cel eurasiatic. Aceste mamifere semi-acvatice au doi incisivi mari cu o suprafață dură, de culoare portocalie. Castorii sunt erbivori, cu o preferință pentru crengile lemnoase ale copacilor. Castorul nord-american este cea mai mare rozătoare din America de Nord, a doua ca mărime după capibara.
Această specie-cheie nocturnă construiește baraje și bârloguri impresionante, dar este extrem de controversată din cauza daunelor și inundațiilor pe care le provoacă în mediile construite de om. De la secrețiile lor cu miros de vanilie la uimitoarea lor abilitate de a modifica un ecosistem, iată opt fapte fascinante despre castori.
1. Există 2 specii de castori
În lume există două specii de castori: castorul nord-american și castorul eurasiatic. Sunt singurii membri ai familiei Castoridae, ambii din genul Castor. Principalele diferențe dintre cele două specii sunt că castorul eurasiatic este puțin mai mare ca mărime, cu un bot mai mare și mai îngust. Subblana castorilor eurasiatici este mai subțire și mai deschisă la culoare decât subblana castorilor nord-americani. Castorii nord-americani tind, de asemenea, să aibă o culoare a blănii mai închisă.
2. Sunt cei mai grațioși în apă
Castorii nu sunt tocmai mersători agili. Structura lor greoaie și picioarele scurte înseamnă că trebuie să se legene de la punctul A la punctul B. În loc să fugă de potențialii prădători atunci când sunt pe mal, se vor întoarce repede în apă, unde abilitatea lor de a înota îi poate salva cu ușurință de pericol. Picioarele posterioare palmate acționează ca înotătoare, iar cozile lor plate, de formă ovală, funcționează ca cârme, ajutându-i să se deplaseze rapid prin apă cu viteze de până la 8.05 kilometri pe oră.
Alte adaptări care permit castorilor să se bucure de o viață semi-acvatică includ nări care se închid etanș atunci când înoată, a treia pleoapă transparentă care le permite să vadă sub apă, mușchi în urechi pentru a le putea plia pentru a preveni intrarea apei și o blană groasă și uleioasă care ține apa și frigul la distanță.
3. Cozile lor au multe întrebuințări
Printr-o simplă lovitură cu coada lor mare și plată pe apă, un castor trimite un avertisment celorlalți castori despre un pericol iminent. Și este o cârmă la îndemână atunci când înoată. Dar acestea nu sunt singurele utilizări ale acelei cozi groase, asemănătoare cu pielea.
Coada castorului are aproximativ 30.48 centimetri lungime și 5.08 centimetri lățime. O astfel de coadă mare și robustă este utilă atunci când castorul este pe uscat. Când un castor stă pe cele două picioare din spate pentru a ronțăi crengi sau trunchiuri de copaci, coada acționează ca un picior suplimentar, ajutând castorul să-și mențină echilibrul. Coada poate fi folosită și ca o pârghie atunci când încearcă să tragă crengi voluminoase și grele pe mal sau să le poziționeze într-un baraj.
Deși coada unui castor este un instrument grozav, există o concepție greșită comună despre cum este folosită. Castorii nu își folosesc cozile pentru a așeza noroiul în barajele lor; folosesc mâinile și brațele în schimb.
4. Castorii secretă o substanță cu miros de vanilie
Castorii produc un compus chimic într-o glandă odoriferantă numită saci castorali, situată sub cozile lor. Folosesc această substanță asemănătoare cu melasa, numită castoreum, pentru a-și marca teritoriul.
Această secreție miroase atât de mult a vanilie încât a fost colectată istoric pentru arome alimentare și parfumuri. Deși încă aprobată de FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente), cea mai mare parte a vaniliei utilizate la nivel global (94 la sută) este sintetică, iar majoritatea producătorilor nu mai folosesc castoreum în extractul de vanilie, deși este încă folosit de unii producători de parfumuri.
5. Aproape că au fost prinși până la extincție
Castorii eurasiatici au fost aproape de extincție din cauza vânătorii excesive și a pierderii habitatului, cu un număr estimat de 1.300 de castori rămași în sălbăticie la începutul secolului al XX-lea. Castorul nord-american a fost aproape eradicat de pe continent din cauza vânătorii pentru blănurile și castoreum-ul lor. Se estimează că castorii nord-americani numărau odinioară între 100 și 200 de milioane, dar la începutul anilor 1800, erau aproape dispăruți.
Programele de reintroducere au avut succes, iar populația castorului nord-american este abundentă pe tot arealul său. Populația castorului eurasiatic este mai puțin abundentă, dar datorită eforturilor de reintroducere și gestionare, castorii eurasiatici sunt acum stabiliți în Franța, Germania, Polonia și în părți din Scandinavia și Rusia.
6. Castorii locuiesc în bârloguri elaborate
Habitatul preferat al castorului este unul cu multă apă în apropiere, deoarece așa se feresc de prădători. Castorii își construiesc locuințele, numite bârloguri, pe malurile lacurilor și râurilor sau pe insule în mijlocul unei căi navigabile.
Bârlogul finalizat este făcut dintr-o movilă de crengi, bușteni, iarbă și mușchi, tencuit cu noroi. Fiecare bârlog are deschideri subacvatice care duc la tuneluri și o cameră centrală. Castorii adaugă la bârlogurile lor, care pot ajunge peste 1.83 metri înălțime și 11.89 metri lățime, de-a lungul timpului.
În timpul toamnei, castorii construiesc depozite de hrană lângă bârlogurile lor pe care le umplu cu crengi de salcie și plop tremurător pentru a trece peste lunile reci de iarnă.
7. Sunt campioni ecologici
În ciuda controversei pe care o pot inspira, barajele de castori sunt utile în multe privințe. Un studiu realizat de oameni de știință de la Universitatea din Rhode Island a măsurat doar unul dintre beneficiile pozitive ale barajelor: acestea pot ajuta la eliminarea azotului din cursurile de apă. Substanțele chimice, care se găsesc în îngrășăminte, pot provoca înfloriri de alge care epuizează rezerva de oxigen pentru pești și alte specii acvatice. Barajele construite de castori creează iazuri care încurajează creșterea plantelor acvatice și a bacteriilor care pot, în cele din urmă, descompune nitrații și elimina până la 45 la sută din aceste substanțe chimice din pâraie și râuri mici.
O specie-cheie, castorii creează habitate benefice pentru alte organisme modificând fluxul bazinului hidrografic. Barajele lor controlează inundațiile și mențin un nivel consistent al apei subterane.
8. Castorii sunt un aliat împotriva secetei
Răspunsul la inversarea efectelor cursurilor de apă ruinate și a penuriei globale de apă s-ar putea datora, în parte, acestei rozătoare binecunoscute. Colaborarea cu cei mai buni ingineri naturali ai cursurilor de apă ar putea face o diferență pentru locurile afectate de lipsa apei.
Un studiu care a analizat impactul barajelor de castori în Parcul Național Rocky Mountain a constatat că barajele create de castori ridică nivelul apei subterane și fac ca apa să se răspândească prin vale, permițându-i să rămână umedă chiar și în timpul sezoanelor uscate.
Deși barajele de castori au și impacturi negative asupra infrastructurii construite de om, beneficiul potențial de a diminua efectul secetelor este o soluție pozitivă la penuria de apă și la alte efecte ale schimbărilor climatice.
