Respirația și mirosul nu sunt singurele lucruri la care un nas este bun. În lumea animală, acestea sunt folosite pentru mult mai mult: de la protuberanțe tentaculare care găsesc hrană, instrumente pentru a mânca și a bea, apucătoare și semnale de împerechere, nasul este o componentă majoră pentru supraviețuirea acestor nouă creaturi, variind de la pești la primate.
Cârtița cu nas stelat
Cele 22 de tentacule, sau raze, care formează simțul olfactiv super-puternic al cârtiței cu nas stelat fac din acest mamifer unul dintre cei mai rapizi căutători de hrană din natură. O adaptare datorată vederii slabe a cârtiței, aceasta folosește protuberanțele pentru a găsi rapid hrană — adesea viermi mici și pești — și atinge până la 12 obiecte pe secundă. Spre deosebire de alte cârtițe, cârtița cu nas stelat poate înota — și mirosi — sub apă. Este puțin probabil să vedeți unul dintre aceste mamifere în sălbăticie, deoarece își petrec cea mai mare parte a timpului subteran.
Maimuța cu nas cârn
Există cinci specii de maimuțe cu nas cârn și toate au același nas plat cu nări largi, orientate înainte. Maimuța aurie cu nas cârn (în imagine) trăiește în regiunea muntoasă înzăpezită din sud-vestul Chinei. Se crede că designul plat și pliurile peste nas ar putea proteja maimuța cu nas cârn de degerături. Maimuța aurie cu nas cârn este pe cale de dispariție, cu amenințări provenind în principal din pierderea habitatului din cauza agriculturii și turismului.
Elefantul
Când vă gândiți la nasuri neobișnuite, elefanții ar putea fi primele creaturi care vă vin în minte — deși trompele lor fac mult mai mult decât să miroasă. Ei pot, de asemenea, atinge, gusta și respira cu trompele lor, plus pot ridica crengi, folosi trompa ca furtun în zilele călduroase și ajunge la fructe îndepărtate. Când elefanții înoată, își pot folosi trompa la îndemână ca un snorkel încorporat. Nările unui elefant sunt situate la capătul trompei lor, iar simțul olfactiv dezvoltat poate detecta o sursă de apă de la o distanță de până la aproximativ 19,3 kilometri.
Maimuța proboscis
Când vine vorba de primate, cel mai lung nas aparține maimuței proboscis, cu o lungime de aproape 17,8 centimetri. Nasul îmbunătățește calitatea vocalizărilor maimuței. Masculii, care au nasuri mai mari, scot un sunet puternic de claxon pentru a atrage femelele. Maimuța proboscis, care este endemică în Borneo, se găsește și în Brunei, Indonezia și Malaezia. Primata preferă zonele forestiere — inclusiv zonele joase și mlaștinile — și maimuța proboscis este clasificată ca fiind pe cale de dispariție pe Lista Roșie IUCN.
Peștele elefant
Peștele elefant, care poate crește până la lungimi de aproximativ 35,6 centimetri, se găsește cel mai adesea pe fundul zonelor de apă dulce din Africa. Nasul său lung îi este cu adevărat la îndemână în timp ce caută hrană. Un raport din Journal of Experimental Biology arată că peștele folosește electrolocația pentru a-și găsi hrana. Un alt fapt ciudat: nasul este de fapt o bărbie și vine cu electroreceptori care permit peștelui să-și găsească drumul în întuneric.
Porumbelul călător
Abilitatea porumbelului călător de a găsi drumul spre casă de aproape oriunde pare nimic mai puțin decât miraculoasă pentru aceia dintre noi care încă se pierd în Manhattan. Se credea inițial că trăsătura asemănătoare GPS-ului provine de la neuronii bogați în fier din ciocul păsării, dar această teorie a fost infirmată. Oamenii de știință cred că sunt mai aproape de răspuns cu cercetări care leagă activarea celulelor trunchiului cerebral din urechea internă atunci când porumbeii sunt expuși la câmpuri magnetice. Acest lucru îi ajută să-și găsească drumul înapoi la cuibul lor personal de la peste aproximativ 1609,3 kilometri distanță.
Șobolanul marsupial african gigant
Sarcinile de detectare a bombelor nu mai revin doar câinilor: un grup de șobolani marsupiali africani giganți ies și ei pe teren pentru a găsi și identifica minele terestre. Deși șobolanii au un simț al mirosului la fel de puternic ca al unui câine, sunt mult mai mici — aproximativ 22,9 până la 43,2 centimetri lungime, ceea ce este destul de mare pentru un șobolan — ceea ce le permite să navigheze mai ușor în spații înguste.
Rechinul ciocan
La fel ca alte animale de pe această listă, rechinul ciocan își folosește protuberanța pentru mult mai mult decât doar mirosul. De asemenea, este capabil să țină la pământ prada preferată (pisicile de mare) înainte de a le mânca. Protuberanța rechinului ciocan include nările rechinului, care sunt setate mai depărtate la acest pește decât la alți rechini. Oamenii de știință cred că nările larg depărtate ar putea ajuta rechinul să-și detecteze prada cu mai multă precizie decât alți rechini, deoarece distanța dintre nări ajută rechinul să judece direcția mirosului.
Ursul
Botul unui urs nu arată nimic special, dar îl includem deoarece sub exteriorul obișnuit se află un mecanism de mirosire care este de șapte ori mai puternic decât cel al unui câine de vânătoare (bloodhound) și de 2.100 de ori mai bun decât al unui om. Acest carnivor are un timp limitat pentru a-și face provizii de hrană înainte de a hiberna, ceea ce înseamnă că își va folosi simțul olfactiv în cel mai mare avantaj al său.
