text
„
„html
Orca este unul dintre cele mai feroce animale existente. Ușor de identificat datorită modelului său alb-negru, este adesea folosită ca imagine marină jucăușă. Cu toate acestea, orcile nu sunt la fel de inocente cum sugerează aceste imagini; sunt prădători de vârf, ceea ce înseamnă că se află în vârful lanțului trofic.
Aceste animale sociale sunt cunoscute pentru multe lucruri, de la aspectul lor la practica lor socială de a călători în grupuri. Există însă mult mai multe despre aceste creaturi fascinante, așa că iată opt fapte mai puțin cunoscute despre orci.
1. Orcile nu sunt balene
Orcile sunt adesea numite balene ucigașe—au cu siguranță dimensiunea necesară pentru a fi incluse printre acele creaturi masive. Cu toate acestea, orcile nu sunt de fapt balene; sunt delfini (și cea mai mare specie de delfin, de altfel). Taxonomic, aparțin familiei Delphinidae, care sunt delfini oceanici.
Se presupune că denumirea greșită a fost originată de marinari care au văzut vânătoarea feroce a orcilor asupra animalelor marine mari și le-au numit „ucigași de balene”. Apoi, termenul a fost cumva inversat în timp.
2. Ele s-au evoluat pe bază de cultură
Cercetările efectuate de Andrew Foote, un expert în genetica balenelor ucigașe, au descoperit că orcile și oamenii împărtășesc o capacitate de evoluție bazată pe cultură. Într-un studiu din 2016, Foote și o echipă de cercetători au analizat genele diferitelor grupuri de orci și au descoperit că diferențele în gene au coincis cu diferențele în cultură, cum ar fi comportamentele sociale de grup.
Unul dintre cele mai evidente exemple ale acestui lucru a fost comportamentul de vânătoare al orcilor—diferite grupuri vor vâna diferite tipuri de pradă folosind tehnici diferite. În cele din urmă, aceste distincții duc la diferențe în genomuri, ceea ce înseamnă că grupurile culturale devin genetic distincte.
Înainte de această descoperire, oamenii erau singurele animale cunoscute care să evolueze pe baza culturii.
3. Ele trec prin menopauză
Mulți membri ai regnului animal își mențin capacitatea de reproducere până la moarte. Dar unele specii fac excepție de la această regulă, inclusiv orca și, desigur, oamenii.
De ce ar evolua o specie pentru a înceta reproducerea la mijlocul vieții? Pentru orcă, acest lucru are legătură cu practica lor socială de a rămâne în grupuri. Deoarece atât fiii, cât și fiicele rămân în grup pe tot parcursul vieții adulte, femelele mai în vârstă sunt din ce în ce mai înrudite cu toți membrii grupului. Împărtășirea genelor cu atât de mulți membri ai grupului este un motiv bun pentru a înceta reproducerea și, în schimb, să se concentreze pe susținerea grupului prin îndrumarea și educarea copiilor, nepoților și strănepoților.
femelele mai în vârstăsusținerea grupului
4. Clanurile de orci vorbesc limbi diferite
Orcile se țin de grupuri familiale numite grupuri, care împreună formează grupuri sociale mai mari numite clanuri. Una dintre modalitățile prin care clanurile—și chiar grupurile individuale—se deosebesc de altele este limba lor.
Clanurile „vorbesc” limbi complet diferite. Aceste grupuri mari care se adună ar fi ca și cum ai încerca să ai o conversație între un vorbitor de engleză, un vorbitor de rusă și un vorbitor de chineză.
În timp ce grupurile care alcătuiesc fiecare clan vorbesc toate aceeași limbă, fiecare are un „dialect” distinct. Este foarte asemănător cu modul în care vorbitorii de engleză din Statele Unite au accente sudice, din Noua Anglie și din Midwest.
5. Sunt al doilea cel mai răspândit animal din lume
După oameni, orcile sunt cel mai răspândit mamifer din regnul animal. Specia se întinde de la Arctica la Antarctica și poate fi găsită peste tot, de la apele înghețate din nord și sud la apele calde de-a lungul ecuatorului, inclusiv Insulele Hawaii, Insulele Galapagos și Golful California.
Orcile nu au fost văzute doar în toate oceanele lumii, ci au fost observate și în râuri de apă dulce. Una a înotat chiar mai mult de 160 km în susul râului Columbia din Oregon în timp ce vâna pești.
Cu toate acestea, în ciuda arealului lor vast, unele populații de orci sunt considerate pe cale de dispariție.
6. Orcile nu pot mirosi
Orcile nu au un sistem olfactiv, ceea ce înseamnă că probabil nu au simțul mirosului. Deși acest lucru poate părea un dezavantaj, are de fapt mult sens. Spre deosebire de rechini, care folosesc mirosul pentru a urmări prada, orca își folosește auzul ascuțit pentru a practica ecolocația—producând sunete și ascultând ecourile pentru a afla dacă există obiecte sau animale în jurul lor.
Absența acestui sistem olfactiv este prezentă la toți delfinii și la majoritatea balenelor cu dinți, așa că orcile nu sunt singure în această deficiență.
7. Au creiere mari
Orcile au al doilea cel mai mare creier dintre toate mamiferele marine, doar după balenele cu spermă. Acestea pot cântări până la 6,8 kg.
Unii oameni de știință folosesc dimensiunea creierului—în special raportul dintre greutatea creierului și greutatea corpului—pentru a măsura aproximativ inteligența. După această măsură, dimensiunea creierului orcii este de 2,5 ori mai mare decât media altor animale. Cu toate acestea, datorită abilităților lor impresionante sociale, lingvistice și de ecolocație, se crede că inteligența lor depășește cu mult ceea ce sugerează dimensiunea creierului lor.
8. Orcile îi sperie pe rechinii albi
Când orcile și rechinii albi se confruntă unul cu celălalt, rechinul alb este cel care fuge. Cercetările efectuate la Acvariul Monterey Bay din California au urmărit un grup de rechini albi timp de câteva luni. Acești rechini se hrăneau întotdeauna în același loc, dar când au sosit două grupuri de orci, rechinii au fugit și nu s-au mai întors timp de luni de zile.
Este posibil ca orcile să vizeze rechinii albi. O altă teorie este pur și simplu că orcile îi alungă pe rechinii albi de la pradă din zonă. Oricum ar fi, chiar dacă orcile doar trec prin zonă, rechinii albi nu se vor mai întoarce într-un loc timp de până la un an.
De ce este important acest lucru pentru PlanetaNoastra
Înțelegerea comportamentelor și nevoilor semenilor noștri este esențială pentru protejarea biodiversității și a conservării habitatelor. Sperăm că, cu cât mai mulți oameni învață despre specii uimitoare precum orcile, cu atât vom fi mai motivați să ajutăm la protejarea oceanelor noastre.
