Deși nenumărate animale preferă compania, călătoriile în grupuri și să stea împreună pentru siguranță și camaraderie, există și o mulțime de animale solitare în lumea animalelor. Aceste animale solitare preferă să mănânce, să doarmă și să vâneze singure. În cea mai mare parte, se întâlnesc doar atunci când este timpul să se împerecheze sau să-și crească puii.
De la urșii polari la broaștele țestoase deșertice, întâlniți opt dintre cele mai solitare animale din lume.
Ornitorinc
Una dintre animalele native din Australia, ornitorincul cu aspect bizar va împărți cu reticență aceeași masa de apă cu alte animale, fără să interacționeze cu ele decât în perioada de împerechere.
Când naturalistul George Shaw a descris ornitorincul în lucrarea sa din 1799, „The Naturalist’s Miscellany”, cititorii nu puteau crede că există un animal cu ciocul și picioarele unei rațe combinate cu coada unui castor și corpul unei vidre.
Astăzi, ornitorincul este listat ca specie aproape amenințată pe Lista Roșie IUCN a speciilor pe cale de dispariție.
Urs polar
Deși ursuleții polari adoră să se joace împreună, adulții preferă să fie lăsați în pace, cu excepția sezonului de împerechere și când își cresc puii. Petrec aproximativ jumătate din timp vânând hrană și vor tolera compania altora dacă găsesc hrană suficient de mare pentru a fi împărțită, cum ar fi carcasa unei balene.
Leopard de zăpadă
Leoparzii de zăpadă sunt considerați a fi unele dintre cele mai evazive animale din lume. Aceste feline majestuoase preferă să se așeze pe stânci și faleze pentru a putea observa prada și a observa intrușii fără a fi văzuți. Sunt crepusculare, active la răsărit și apus. La fel ca alte feline mari (cu excepția leilor, care trăiesc în grupuri numite mândrii), leoparzii de zăpadă interacționează în mare parte doar cu alții atunci când se împerechează sau își cresc puii.
Leoparzii de zăpadă nu evită doar confruntările cu alte feline. Conform Snow Leopard Trust, nu a existat niciodată un atac verificat al unui leopard de zăpadă asupra unui om. Chiar dacă este deranjat în timp ce mănâncă, un leopard de zăpadă are mai multe șanse să fugă decât să-și protejeze cina.
Pitulice solitară
Majoritatea păsărilor de mal se țin împreună și migrează în stoluri, dar pitulica solitară, așa cum îi spune și numele, este o excepție. Această pasăre de mal nord-americană migrează de obicei singură și se găsește de obicei singură de-a lungul malurilor râurilor umbrite și iazurilor.
Spre deosebire de alte pitulice care cuibăresc pe pământ, pitulica solitară preferă să folosească cuiburile vechi de păsări cântătoare înalte în copaci. Dacă sunt abordate, aceste păsări timide se leagănă nervos, scot strigăte ascuțite, asemănătoare cu fluierele, și, în cele din urmă, zboară. Pitulicele sunt văzute de obicei împreună doar când se împerechează sau când mamele sunt cu puii lor.
Elan
Cel mai mare membru al familiei cerbilor, un elan poate avea o înălțime de 1,8 metri la umăr și poate cântări peste 450 kg. Spre deosebire de majoritatea speciilor de cerbi, însă, elanii nu călătoresc în turme. Vițeii rămân cu mamele lor până când împlinesc aproximativ un an, apoi pleacă singuri. În timpul sezonului de împerechere, masculii (numiți tauri) vor fi văzuți ocazional luptându-se între ei pentru o parteneră, dar restul vieții lor este solitar.
Broască țestoasă deșertică
Spre deosebire de majoritatea celorlalte animale solitare care cel puțin rămân pentru a-și crește puii, femelele de broaște țestoase sapă o gaură în pământ pentru a-și depune ouăle, apoi rar se întorc. Micuții pui, nu mai mari decât o monedă de 25 de cenți, sunt singuri de la naștere. Trebuie să evite prădătorii și să-și caute singuri hrana. Șansele lor nu sunt bune, deoarece mai puțin de 2% ajung la maturitatea sexuală. Broaștele țestoase își petrec cea mai mare parte a vieții singure, întâlnindu-se doar pentru a se împerechea și ocazional împărtășind o vizuină în timpul hibernării.
Focă călugăr hawaiiană
În timp ce majoritatea focilor trăiesc în colonii, foca călugăr hawaiiană preferă să trăiască o viață mai mult retrasa. Găsită doar în insulele Hawaii, foca este pe cale de dispariție. Au rămas doar 632 de indivizi maturi în sălbăticie.
Focile călugăr hawaiene interacționează atunci când se împerechează și își cresc puii și, uneori, stau una lângă alta în grupuri mici. Cu toate acestea, rareori sunt suficient de aproape pentru a intra în contact fizic, spune Administrația Națională Oceanică și Atmosferică.
Șopârlă chuckwalla
Găsită în zonele stâncoase de deșert, șopârla chuckwalla are un aspect distinctiv, inclusiv o burtă mare și multe cute libere de piele pe corp și gât. Șopârla își petrece zilele singură, scăldându-se la soare pentru căldură în diminețile timpurii înainte de a vâna hrană. Îi place să se așeze în locuri înalte pentru a putea supraveghea teritoriul său.
Masculii pot fi teritoriali, rămânând în locuri însorite, înalte, pentru a-și putea supraveghea pământul. Dacă un alt mascul se apropie, se vor lupta pentru a-și proteja proprietatea. Singura dată când interacționează cu alții este pentru a se împerechea.
Care sunt avantajele de a fi un animal solitar?
Oamenii, fiind o specie socială, uneori au dificultăți în a înțelege conceptul de stil de viață solitar. Pentru anumite animale, viața solitară le este mai benefică decât viața socială. Nu au nevoie de cooperarea altora pentru a supraviețui și a prospera (cu una sau două excepții, cum ar fi împerecherea și creșterea puilor). Iată câteva avantaje pe care le au animalele solitare.
- Apărarea economică: Accesul exclusiv la un teritoriu face ca acel teritoriu să merite apărat în loc să fie împărțit.
- Acces la resurse limitate: Unele animale au acces la atât de puține resurse încât doar un singur animal adult poate supraviețui într-un anumit teritoriu o dată.
- Vânătoare mai puțin intensivă: Vânătoarea cooperativă are avantajele sale, dar vânătoarea solo înseamnă că animalul trebuie să strângă doar suficientă hrană pentru a se hrăni (și poate puii săi), nu o comunitate întreagă.
