Oamenii mănâncă în grupuri. Adăesea împărtășim mesele cu prietenii sau familia și folosim ocazia pentru a socializa sau a discuta problemele zilei.
Diferența dintre oameni și alte animale, în ceea ce privește hrănirea socială, constă în motivația noastră. În timp ce oamenii iau masa împreună în mare parte din motive sociale, animalele o fac pentru că vânează împreună sau trebuie să rămână împreună pentru protecție.
Iată o privire asupra a opt animale care mănâncă social și cum își împart masa.
Diavoli de mare
Diavolii de mare se hrănesc uneori individual și folosesc multe strategii de hrănire pe care le coordonează cu alte mante. Aceste strategii se schimbă în funcție de disponibilitatea planctonului. De exemplu, vor forma linii ca gâștele migratoare, ceea ce implică uneori 150 de diavoli de mare înotând într-un cerc strâns pentru a crea un eveniment de hrănire tip ciclon. Aceste formațiuni durează până la o oră și creează un vortex în centru. Privit de sus, apare ca o spirală în sens invers acelor de ceasornic. Vortexul face ca apa plină de plancton să curgă în gurile lor deschise, pe care apoi o filtrează prin plăci branhiale asemănătoare cu o greblă.
Diavolii de mare folosesc, de asemenea, o strategie de hrănire tip „în șa”, unde un diavol de mare mai mic înoată direct deasupra unui alt diavol de mare care se hrănește, coordonând mișcările aripioarelor pectorale. Aceste grupuri „în șa” pot implica până la patru diavoli de mare. Strategia permite diavolilor de mare de jos să captureze planctonul care coboară pentru a evita gura deschisă a diavolului de mare de mai sus.
Lei
O haită de lei poate avea un rege, dar leoaicele mai ușoare și mai agile sunt cele care ucid prada și aduc masa acasă. Leii, de obicei, iau masa împreună în zori și la amurg, după o vânătoare reușită.
Totuși, există o anumită brutalitate în structura socială de hrănire a leilor. Deși leii vânează împreună, masculii mănâncă primii — și sunt lacomi. După ce masculii termină, leoaicele care au vânat iau parte la ospăț, urmate de celelalte femele și apoi de pui.
Zebre
Zebrele sunt un exemplu de animale care mănâncă împreună din necesitate. Mentalitatea lor de turmă le face ținte mai greu de atacat. Ele pascp iarba și rod frunze și scoarță timp de 60 până la 80 la sută din zi. Preferă anumite tipuri de ierburi verzi ca hrană, iar eforturile lor de a găsi aceste ierburi îi fac o specie pionieră, deschizând calea pentru alte animale erbivore din savană.
Spre deosebire de leii care le vânează, nu au ierarhie socială în cadrul grupurilor lor familiale. Mai multe perechi iepă-pui alcătuiesc grupurile familiale de femele, iar zebrele masculi formează turme de burlaci fără un lider aparent. Aceste grupuri familiale rămân împreună atunci când se alătură turmelor masive.
Suricate
Suricatele înțeleg că puterea stă în numere, deși suricatele individuale își găsesc de obicei propria hrană. Totuși, atunci când doboară o pradă mai mare, cum ar fi o șopârlă sau un șarpe, suricatele se ospătează din pradă în grup.
Această specie de mangustă foarte socială trăiește în vizuini cu până la 40 de membri. Deoarece nu au depozite de grăsime, trebuie să caute hrană în fiecare zi. Atunci când o fac, una sau mai multe suricate stau de pază în timp ce ceilalți membri mănâncă, pentru a-i avertiza asupra pericolelor care se apropie.
Hiene
Hienele pătate caută hoituri împreună, vânează împreună și se ospătează împreună. Cu cât grupul este mai mare (numit și „haită”), cu atât este mai mare prada pe care o vânează. O haită poate, de asemenea, să alunge un leu mascul adult (cel mai mare competitor alimentar al lor) de lângă o pradă ucisă pentru să o păstreze pentru ele.
Ora mesei pentru hiene nu este un motiv de glumă. Hienele pătate adulte pot consuma 13-18 kilograme de carne în 25 de minute. În acest caz, cine se scoală de dimineață prinde hoitul; cei care sosesc târziu la masă ajung să ronțăie și să pulverizeze oasele rămase. Ulterior, vomită copitele și părul.
Vulturi
Vulturii pot căuta hoituri singuri sau în stoluri, și odată ce îl găsesc, vestea se răspândește repede. Mesajul este transmis rapid altor păsări, și în curând masele se alătură ospățului. Grădina Zoologică din San Diego numit acești necrofagi „echipa de curățenie a naturii”, și nu mănânci dacă ajungi târziu la masă.
Unii vulturi se odihnesc în grupuri de doar 10 sau 12, în timp ce alte specii trăiesc în colonii cu până la 1.000 de indivizi. Asta înseamnă o mulțime de ciocuri de hrănit.
Flamingo
Un stol de flamingo poate arăta frumos de la distanță, dar păsările au un mic secret murdar când vine vorba de mâncare. Ele mănâncă amestecând apa noroioasă cu picioarele și culegând apa. Filtrează apa cu un cioc specializat și mănâncă insectele, crustaceele și plantele.
Câți anume? Dimensiunea stolurilor poate fi de până la 340 de indivizi, în timp ce zeci de mii de flamingo pot forma o colonie.
La fel ca zebrele, flamingo găsesc protecție în numărul lor. Flamingo care nu se hrănesc servesc ca santinelă în timp ce alte păsări filtrează hrana din mâl. Totuși, dimensiunea stolului și natura socială pot fi și un punct slab. Dacă o sursă de apă este poluată, întregul stol este în pericol.
Balene cu cocoașă
Balenele cu cocoașă, care sunt hrănitori prin filtrare și mănâncă krill, plancton și pești mici, folosesc o metodă complicată de hrănire numită hrănire prin plasă de bule. Începe cu un grup de balene scufundându-se sub un banc de pești și înotând în cerc în jurul prăzii, trimițând coloane de bule de aer în sus din orificiile lor de respirație pe măsură ce înoată. Acest impuls forțează peștii spre centru și spre suprafață. Balenele apoi țâșnesc din apă cu gurile larg deschise pentru a se hrăni.
Vorbiți despre un efort de echipă. Balenele cu cocoașă se hrănesc doar în lunile de iarnă și trăiesc din rezervele de grăsime atunci când migrează pentru împerechere și reproducere.
