Există multe broaște pe această planetă—peste 5.000 de specii, iar altele continuă să fie descoperite anual de oamenii de știință. Cu toate aceste specii vine și o mare diversitate; aceste creaturi amfibii au evoluat pentru a se adapta mediului lor în moduri pe care nici cei mai creativi scriitori de ficțiune nu le-ar putea imagina.

Speciile variază de la dimensiunea unei unghii până la peste 30 de centimetri lungime, iar unele au adaptări neobișnuite, cum ar fi pielea otrăvitoare, abilitatea de a plana sau supraviețuirea frigului prin simpla înghețare și dezghețare odată cu încălzirea vremii. Din păcate, aceste adaptări speciale pot face broaștele sensibile la pierderea habitatului, multe devenind pe cale de dispariție într-un ritm rapid.

Iată 15 specii incredibile care ilustrează diversitatea acestor amfibieni și provocările cu care se confruntă.

Broasca de sticlă Diane’s Bare-Hearted

Descoperită în 2015, broasca de sticlă Diane’s Bare-Hearted (Hyalinobatrachium dianae) are un nume lung, dar dimensiuni mici. Această specie, lungă de doar un inch (2,5 cm), este una dintre cele peste 100 de specii de broaște de sticlă, renumite pentru pielea lor translucidă, care lasă organele interne vizibile. Este o creatură nocturnă, originară din dealurile ploioase ale Costa Ricăi, unde se hrănește cu insecte mici. Broaștele sunt adesea văzute ca specii indicator, iar descoperirea acestei specii este considerată un semn promițător al sănătății pădurilor din Costa Rica, în ciuda amenințării defrișărilor la nivel global.

Paedophryne amauensis

Broaștele de sticlă pot fi mici, dar nu se compară cu Paedophryne amauensis, care, cu doar 0,3 inci (aproximativ 7,7 mm) lungime, este cea mai mică broască din lume. Este de mărimea unei muște de casă și probabil a evoluat pentru a se hrăni cu prăzi mici, precum acarienii, pe care prădătorii mai mari le ignoră.

Această specie originară din Papua Noua Guinee a fost descoperită în 2009, de cercetători care au auzit sunetul său ascuțit, după care au adunat frunze într-o pungă de plastic pentru a identifica sursa zgomotului. Pe lângă dimensiunea sa minusculă, este unică prin faptul că nu trece prin stadiul de mormoloc, ieșind din ou direct ca o miniatură a adultului.

Broasca de ploaie din deșert

Broasca de ploaie din deșert (Breviceps macrops) este o specie rară care se găsește doar de-a lungul unei fâșii de coastă de 10 kilometri lățime în Namibia și Africa de Sud. Este, de asemenea, una dintre puținele broaște cunoscute pentru sunetul său „scârțâit.”

Este nocturnă și se îngroapă sub nisip în timpul zilei, unde poate rămâne răcoroasă și umedă, iar noaptea iese pentru a se hrăni cu insecte și larve. După cum menționează experții, „Fâșia mică de lume în care trăiesc este predispusă la ceață marină, care menține nisipul umed într-o regiune altfel aridă. Au o zonă transparentă pe burtă, cu numeroase vase de sânge și capilare, prin care pot absorbi apă din nisip.”

Obiceiul specializat al broaștei de a se îngropa este amenințat de așezările umane și de exploatarea minieră la suprafață pentru diamante, iar oamenii de știință sunt îngrijorați de scăderea populației acesteia. Este clasificată ca „aproape amenințată” pe Lista Roșie a IUCN.

Broasca cu coarne ornamentată

Broasca cu coarne ornamentată (Ceratophrys ornata), cunoscută și sub numele de broasca Pacman, își merită pe deplin acest nume. Are un apetit insațiabil, concentrat într-un corp de 15 cm, din care jumătate este gură—la propriu. Aceste broaște sunt cunoscute pentru comportamentul lor curajos și vânează orice, de la insecte la șopârle, rozătoare și alte broaște. Uneori, acestea se sufocă cu prada, alegând să consume ceva prea mare, un exemplu real de „a mușca mai mult decât pot mesteca.”

Specia este endemică în Argentina, unde coloritul său pestriț, roșu și verde, o ajută să se camufleze pe podeaua pădurii.

Broasca păroasă

Broasca păroasă (Trichobatrachus robustus), cunoscută și sub numele de broasca horror sau broasca Wolverine, are o metodă de apărare unică. Când este amenințată, își rupe intenționat oasele de la degete, care străpung pielea și acționează ca niște gheare. Ulterior, aceste oase se retrag, iar țesutul deteriorat se vindecă. Este singurul animal cunoscut care are un astfel de mecanism de apărare. „Alte broaște au spini osoși care ies din încheieturi, dar la aceste specii oasele cresc permanent prin piele, în timp ce broasca păroasă le folosește doar la nevoie,” a explicat un cercetător.

Numele de „broasca horror” este, de asemenea, potrivit datorită creșterilor asemănătoare părului de pe laturile masculilor, numite papile dermice. Aceste creșteri îi ajută pe masculi să absoarbă mai mult oxigen, fiind utile în perioadele lungi petrecute sub apă, protejând ouăle depuse de femele. Această broască trăiește în principal în Camerun, Africa central-vestică.

Broasca mușchi din Vietnam

Broasca mușchi din Vietnam (Theloderma corticale) trăiește în pădurile din nordul Vietnamului, unde își petrece zilele prefăcându-se că este o piatră acoperită cu mușchi. Cu coloritul său verde și negru și pielea denivelată acoperită cu spini, se camuflează perfect. Preferă un mediu semiacvatic, vânând gândaci și greieri în peșteri și pe malurile râurilor.

Pentru a alunga prădătorii, care includ șerpi și mamifere arboricole, își poate duce camuflajul la un nivel superior, rulându-se într-o minge și prefăcându-se moartă.

Broasca săgeată otrăvitoare aurie

Broasca săgeată otrăvitoare aurie (Phyllobates terribilis) poate fi mică, dar este extrem de periculoasă. Fiecare broască de aproximativ 5 cm are suficientă toxină pentru a ucide doi elefanți adulți sau zece oameni maturi. Modul în care aceste broaște devin atât de toxice este încă un mister pentru cercetători, dar o ipoteză este legată de plantele otrăvitoare consumate de insectele care constituie hrana lor. Broaștele crescute în captivitate nu devin toxice; doar cele sălbatice sunt letale.

Istoric, poporul indigen Emberá folosea veninul acestor broaște pe vârfurile săgeților pentru vânătoare mai eficientă.

Broasca este abundentă în habitatul său din pădurile tropicale de coastă din Columbia, dar dimensiunea mică a acestei păduri în scădere a dus la includerea speciei pe listele de specii pe cale de dispariție.

Broasca taur indiană

Nu toate broaștele galbene sunt periculoase. Unele, precum broasca taur indiană (Hoplobatrachus tigerinus), te vor distra cu abilitățile lor de cântat și culorile vii. În cea mai mare parte a anului, aceste broaște au o culoare verde măslinie. Totuși, în sezonul de împerechere, masculii devin galbeni aprinși cu saci vocali indigo pe gât. Cu un corp de aproximativ 15 cm lungime, aceasta este cea mai mare specie de broască din India.

În anii 1990, oamenii au început să crească aceste broaște ca sursă de hrană (picioarele lor erau considerate delicioase). De asemenea, au devenit o specie invazivă pe Insulele Andaman. Trăiesc în medii de apă dulce, atât naturale, cât și artificiale, în special în câmpurile de orez.

Broasca cu coarne braziliană

La fel ca broasca cu coarne ornamentată, broasca cu coarne braziliană (Ceratophrys aurita) este un prădător agresiv. Aceasta crește până la o dimensiune și mai mare, de până la 20 cm lungime, și este un prădător de tip „stai și așteaptă,” îngropându-se în stratul de frunze, lăsând doar ochii vizibili, și așteptând ca prada să treacă pe lângă ea. Atacă orice este în apropiere, folosindu-și maxilarele anormal de puternice pentru a prinde animale de toate dimensiunile, inclusiv pe cele pe care nu le consideră pradă.

Trăiește în zonele joase tropicale și subtropicale, mlaștini de apă dulce și iazuri, fiind endemică în Brazilia.

Broasca zburătoare a lui Wallace

Numele broaștei zburătoare a lui Wallace dezvăluie secretul său. Această specie, găsită în jungla din Malaysia și Borneo, are abilitatea unică de a zbura—sau, mai precis, de a folosi un „parașută” propulsată de picioare. Are degete lungi, palmate, care se pot flexa și deschide pentru a acționa ca niște pânze mici, pe care le folosește când se simte amenințată.

Pentru a scăpa de pericol, sare de pe ramuri, desfăcându-și picioarele pentru a plana până la 15 metri spre siguranță. Își petrece aproape toată viața în copaci, coborând pe sol doar pentru a se împerechea și a depune ouă. Femela depune ouăle într-un cuib suspendat deasupra apei. Când embrionii s-au dezvoltat în mormoloci în interiorul ouălor, cuibul se rupe, iar mormolocii cad în apă, unde continuă să crească și să se dezvolte. Dacă cuibul se deschide pe uscat, mormolocii se vor usca și vor muri.

Broasca pietricică din Venezuela

Broasca pietricică din Venezuela (Oreophrynella nigra) este o broască mică (broaștele râioase sunt un tip de broaște care preferă climatele mai uscate) care trăiește în înălțimile Guianei din Venezuela. A evoluat o tehnică unică de apărare care funcționează doar pe pantele abrupte ale habitatului său montan. Când este amenințată, își încordează mușchii pentru a deveni rigidă și se rostogolește pe deal pentru a scăpa.

Fiind foarte ușoară, săritul pe suprafața stâncilor nu o rănește, iar broasca poate ateriza nevătămată în bălți (atât timp cât nu sunt adânci) sau crăpături. Strategia oferă o evadare rapidă de prădători precum tarantulele sau șerpii și compensează lipsa abilității de a sări.

Broasca râioasă Surinam

Broasca râioasă Surinam (Pipa pipa) este o specie din America de Sud, cunoscută pentru dimensiunea sa mare, spatele plat și ochii mici. Nu are limbă și nu poate orăcăi. În schimb, își lovește două oase din gât pentru a produce un sunet înalt, ascuțit, asemănător unui clic. Această broască este un vânător acvatic care stă la pândă, camuflându-se ca o frunză pe fundul râurilor și în zonele forestiere inundate, așteptând prada. Se hrănește cu pești mici, crustacee, viermi și alte nevertebrate.

Obiceiurile sale de reproducere sunt poate cea mai ciudată caracteristică. Broaștele se împerechează sub apă, iar femela eliberează loturi de trei până la 10 ouă pe rând, pe care masculul le împinge pe spatele ei. Ouăle se scufundă în piele, formând buzunare care țin puii până la stadiul de mormoloc. Când descendenții ies, sunt complet dezvoltați ca broaște adulte.

Broasca mov

Broasca mov (Nasikabatrachus sahyadrensis) poate fi găsită doar în lanțul muntos Western Ghats din India și este cunoscută pentru forma sa informă, umflată, și stilul său de viață subteran. De fapt, apare la suprafață doar două săptămâni în timpul sezonului musonic pentru a se împerechea și își petrece restul vieții ca animal subteran.

Este singura broască care poate să se hrănească fără să iasă la suprafață, hrănindu-se doar cu termite și furnici pe care le găsește în sol. Cunoscuta și sub numele de „broasca cu nas de porc” datorită botului său lung, această specie își datorează caracteristicile unice celor 120 de ani de evoluție independentă. Este amenințată de extinderea așezărilor umane și de pierderea a până la 90% din habitatul său împădurit.

Broasca curcubeu din Madagascar

Impresionanta broască curcubeu din Madagascar (Scaphiophryne gottlebei) are mai multe denumiri neoficiale, inclusiv „săritorul ornamentat” și „broasca roșie de ploaie.” Poate că acest lucru se datorează faptului că o singură denumire nu poate descrie corect coloritul său, care variază de la alb la roșu, verde și are dungi negre între ele.

Este bună la săpat și cățărat pe stânci, această ultimă abilitate fiind utilă pentru a scăpa de inundațiile fulgerătoare.

Specia a fost clasificată ca fiind în pericol critic de dispariție între 2004 și 2008, până când cercetătorii au descoperit că era mai abundentă decât se credea anterior. Rămâne o specie pe cale de dispariție din cauza reducerii habitatului și a cererii ridicate în comerțul cu animale de companie, deși exportul său a fost interzis din 2014.

Broasca cu coarne din Malaezia

Broasca cu coarne din Malaezia sau broasca cu nas lung (Megophrys nasuta) este o broască care trăiește pe sol, în pădurile tropicale din Asia de Sud-Est. Are un corp unghiular, de culoare maro pestriț, completat de un nas triunghiular și coarne proeminente deasupra ochilor, care o ajută să se ascundă în stratul de frunze unde își găsește prada. De fapt, este puțin probabil să o vezi, decât dacă se mișcă pentru a captura o pradă.

Această specie mare poate crește peste 12 cm în lungime și este cunoscută pentru talentul său impresionant de a croi, cu un sunet puternic asemănător unui „claxonat.”