Cum Halloween-ul este la doar un pas, oamenii vor consuma mai multă ciocolată decât de obicei. Din păcate, gustul dulce al acestei delicioase prăjiri este pătat de un nou raport care a constatat că aproximativ 1,5 milioane de copii încă lucrează în industria cacaoului din Africa de Vest, în ciuda a aproape două decenii de eforturi pentru reducerea muncii copiilor.
Șaizeci la sută din cacaoa mondială provine din Ghana și Côte d’Ivoire, ceea ce înseamnă că cei mai mari producători de ciocolată sunt intim conectați la o industrie care rămâne notoriu de obscură și nereglementată. Din 2001, când Congresul SUA a făcut presiuni asupra Nestlé, Hershey, Mars și a altor companii de dulciuri pentru a elimina „cele mai grave forme de muncă a copiilor” din lanțurile lor de aprovizionare prin semnarea Protocolului Harkin-Engel, s-au întâmplat puține lucruri. Companiile au ratat țintele stabilite pentru 2005, 2008 și 2010 de a reduce munca copiilor cu 70%. Protocolul este programat să expire în 2021.
Acum, un raport comandat de Departamentul Muncii al SUA și realizat de Centrul Național de Cercetare a Opiniei (NORC) în ultimii cinci ani a încercat să cuantifice progresul (sau lipsa acestuia). Între 2008 și 2018, prevalența muncii copiilor atât în Ghana, cât și în Côte d’Ivoire a crescut de la 31% la 45%. Cercetătorii notează că producția de cacao a crescut cu 62% în această perioadă, ceea ce arată că munca copiilor nu a crescut în același ritm. Acesta este un semn pozitiv și sugerează că unele intervenții funcționează, dar nu este suficient.
Munca copiilor este definită ca un copil cu vârsta cuprinsă între 5 și 17 ani care lucrează un număr de ore ce depășește numărul maxim de ore permise pentru grupa sa de vârstă; iar munca periculoasă a copiilor se referă la angajarea în activități care ar putea cauza daune, cum ar fi transportarea de obiecte grele, ajutarea la curățarea terenurilor, utilizarea agrochimicalelor, utilizarea uneltelor ascuțite, munca prelungită și munca pe timp de noapte.
Consensul general printre criticii și consilierii care au contribuit la raport pare să fie că problema muncii copiilor este profund complexă și că este posibil ca firmele să nu fi înțeles pe deplin tot ce este necesar pentru a o eradica (sau cel puțin a o reduce semnificativ). Washington Post citează pe Richard Scobey de la World Cocoa Foundation, care a apărat lipsa de progres a companiilor, spunând că țintele „au fost stabilite fără a înțelege pe deplin complexitatea și amploarea unei provocări puternic asociate cu sărăcia din Africa rurală” și că „numai companiile nu pot rezolva problema”.
Dario Soto Abril, CEO al Fairtrade International, nu apără companiile, dar este de acord că există multe cauze complexe și interdependente și că sărăcia este un factor semnificativ care împinge copiii în condiții de muncă nesigure. Într-o declarație oficială, Soto Abril a spus:
Cel mai eficient mod de a scoate acești fermieri din sărăcie este să le plătim mai mult pentru ceea ce produc. Fairtrade a pledat de mult timp pentru aceasta sub forma unui Preț Minim Fairtrade și a unei Prime anuale, ceea ce permite fermierilor să obțină un venit de trai și să folosească fonduri suplimentare pentru a dezvolta infrastructura la alegerea lor în cadrul propriilor comunități.
Construirea de școli și îmbunătățirea accesului la educație ar ajuta la ținerea copiilor departe de plantațiile de cacao. Raportul NORC a menționat că mulți părinți sunt forțați să își ia copiii la ferme deoarece nu își permit să îi înscrie la școală sau să plătească materialele școlare: „Accesibilitatea și accesibilitatea îmbunătățită a școlilor a permis copiilor care altfel ar fi lucrat în timpul orelor de școală să se înscrie și să petreacă mai puțin timp lucrând.”
Dar programele voluntare nu pot face totul. Este necesară o aplicare mai strictă a standardelor de producție pentru a asigura că acești fermieri prosperă, astfel încât copiii lor să nu fie nevoiți să se alăture forței de muncă. Declarația lui Soto Abril oferă o listă de sugestii suplimentare, inclusiv finanțarea din partea guvernelor din nord a eforturilor guvernelor din Africa de Vest pentru monitorizarea și remedierea muncii copiilor și revizuirea salariilor minime pentru muncitorii din industria cacaoului. Solicită țărilor consumatoare să stabilească standarde mai înalte pentru produsele pe care le importă și le vând, de exemplu, asigurându-se că respectă reglementările privind Diligența Prealabilă în Materie de Drepturi Umane și de Mediu. Trebuie instituite măsuri pentru protejarea, reabilitarea și formarea copiilor care au fost retrași din muncă.
Și, desigur, există o obligație din partea consumatorilor – noi, iubitorii de ciocolată din lumea dezvoltată. S-ar putea să fim departe de plantațiile de cacao din Africa de Vest, dar alegerile pe care le facem în magazine au un efect în lanț care se întinde peste ocean și pe continentul african. Trebuie să ne angajăm în cumpărarea produselor care susțin ceea ce considerăm important – „oferind producătorilor venituri stabile care le permit să-și planifice viitorul și să decidă cum să investească cel mai bine în comunitățile și fermele lor.”
Trebuie să cerem ca mărcile noastre preferate să adopte certificarea Fairtrade, dacă nu au făcut-o deja. Fairtrade America a declarat pentru PlanetaNoastra că, la nivel global, interesul pentru Fairtrade continuă să crească:
Viitorul Protocolului Harkin-Engel și dacă acesta va fi reînnoit sau nu în 2021 sunt necunoscute în acest moment. Din păcate, problema muncii copiilor în producția de cacao este mai puțin dominantă în discuțiile publice decât în anii trecuți, dar rămâne o problemă importantă. Sperăm că acest raport va reînnoi interesul pentru subiect. Cel puțin, ar trebui să îi facă pe proprietarii de case să se gândească la ce fel de ciocolată vor cumpăra pentru Halloween anul acesta. Schimbarea începe de acasă.
