Puteți găsi animale drăguțe în majoritatea habitatelor naturale, dar există ceva special în legătură cu viața în copaci care face ca creaturile arboricole să fie deosebit de încântătoare. Adaptările biologice comune găsite la animalele arboricole ajută la explicarea farmecului lor: acele cozi stufoase, urechile pufoase, degetele agățătoare și corpurile suple. Sau poate doar faptul că par să se distreze.
Iată 13 dintre cele mai drăguțe și carismatice animale arboricole din lume, garantate să vă aducă zâmbetul pe buze.
Coala
Coalii se bazează pe două specii de frunze de eucalipt pentru a-și susține nevoile nutriționale, motiv pentru care își petrec cea mai mare parte a timpului în baldachinul arboricol. Mai mult, dieta lor săracă în nutrienți, bazată pe frunze toxice de eucalipt, îi face letargici, și sunt optim de drăguți în timp ce dorm în scorburi de copaci, unde pot fi găsiți timp de peste 18 ore pe zi.
Ca majoritatea marsupialelor din lume, acești adorabili mâncători de frunze provin din Australia. Coalii sunt clasificați ca specie vulnerabilă din cauza pierderii habitatului și a deceselor cauzate de coliziunile cu vehiculele. Cercetătorii sugerează că au rămas doar aproximativ 100.000 de koala adulți în sălbăticie.
Maimuța veveriță
Irezistibila maimuță veveriță se leagănă prin copacii din pădurile tropicale subtropicale din America Centrală și de Sud. Aceste primate oferă mai mult decât aspectul: sunt și inteligente. Au cel mai mare raport masă cerebrală/masă corporală dintre toate speciile de maimuțe. Această inteligență le explică curiozitatea nesfârșită și le ajută să-și urmărească relațiile sociale complexe. Grupurile de maimuțe veveriță pot ajunge până la 500 de membri.
Din păcate, natura lor carismatică le face o specie căutată în comerțul ilegal cu animale de companie.
Marele planer
Similar cu veverițele zburătoare și falangerii zburători (cum ar fi planerul de zahăr), marele planer poate plana de la un copac la altul răspândind o membrană specializată care se întinde între coate și glezne. Dar trăsăturile sale cele mai fermecătoare ar putea fi acele urechi mari și moi și coada stufoasă. Marele planer are două nuanțe, un maro închis sau o formă gri-albă.
Acești marsupiali provin din Australia și se hrănesc în principal cu frunze de eucalipt, la fel ca și koala. Clasificat ca specie vulnerabilă de IUCN, pierderea habitatului este o preocupare tot mai mare – în special pierderea copacilor mari și bătrâni cu scorburi pe care marele planer le folosește ca adăpost.
Gecko
Aceste reptile, cu aspectul lor de dragon de dimensiuni mici, își încep viața ca ouă depuse în scoarța și frunzișul unui copac. După ce ies din ouă, cozile lor lungi îi ajută să se mențină în echilibru pe ramurile copacului. Trăsătura pentru care geckos ar putea fi cel mai cunoscuți, însă, este capacitatea lor incredibilă de a urca, datorită proprietăților adezive ale degetelor de la picioare.
Modul în care reușesc să facă aceste performanțe care sfidează gravitația a rămas un mister până când oamenii de știință au descoperit că profită de forțele atractive moleculare slabe.
Tarsier
Corpul tarsierului exemplifică modul în care evoluția duce la rezultate drăguțe, cu o coadă, picioare și degete suplimentar de lungi, toate acestea adunându-se într-o primată unic adaptată vieții în copaci. Găsite pe insulele din Asia de Sud-Est, ochii lor enormi nu se pot roti în orbite, așa că tarsierul trebuie să-și rotească capul pentru a se uita în jur.
Ochii lor mari sunt o adaptare la stilul de viață nocturn. Urechile lor asemănătoare cu cele ale liliecilor îi ajută, de asemenea, să se deplaseze în întuneric, iar ei folosesc ambele abilități pentru a-și găsi mâncarea preferată: insectele. Tarsierele sunt singura specie de primate existente care sunt complet carnivore. De asemenea, se hrănesc cu păsări mici, șopârle și chiar lilieci.
Kinkajou
Această creatură ridicol de adorabilă ar putea arăta ca un tip de nevăstuică sau, poate, o primată, dar nu este niciuna dintre acestea. Kinkajou-urile sunt înrudite cu ratonii. Găsite în America Centrală și de Sud, aceste animale puțin cunoscute au mai multe trăsături neobișnuite, inclusiv o coadă prehensilă pentru apucare și picioare pivotante care pot alerga la fel de repede înapoi ca și înainte. Bineînțeles, toate aceste trăsături îi fac deosebit de apți pentru viața în copaci.
Deși clasificate tehnic ca carnivore datorită dinților lor ascuțiți, fructele reprezintă 90% din dieta kinkajoului. Creaturile sunt, de asemenea, relativ longevive, capabile să trăiască peste 40 de ani.
Cangur arboricol
Când majoritatea oamenilor se gândesc la canguri, se gândesc la varietatea terestră, elastică, în loc de drăgălașul cangur arboricol. Găsiți în pădurile tropicale din Australia și Papua Noua Guinee, ei urcă în copaci înfășurându-și membrele anterioare în jurul spatelui unui copac și sărind împotriva lui cu picioarele posterioare musculoase. Această mișcare permite membrelor anterioare să alunece în sus.
La fel ca frații lor tereștri, cangurii arboricoli sunt, de asemenea, săritori incredibili. Sar din copaci până la 18 metri înălțime pe sol, fără să se rănească.
Gibbon
Gibbonii, cu brațele lor lungi, degetele mari reduse pentru apucarea ramurilor și corpurile atletice, se leagănă printre copaci ca nimeni alții. Gibbonul este cel mai rapid și mai agil dintre toate mamiferele arboricole, nezburătoare, prin modul lor iconic de a se deplasa prin lume, numit „brachiație”. Deși nu sunt singurele primate care folosesc această formă de locomoție, sunt probabil cele mai competente în aceasta.
Nu confundați gibonii cu maimuțele; sunt mai înrudiți cu marii maimuțe, cum ar fi cimpanzeii, gorilele, orangutanii și oamenii.
Broască arboricolă
Probabil cea mai drăguță dintre toate amfibienii, broaștele arboricole sunt ideal adaptate vieții în baldachin. Deși există multe specii diferite de broaște arboricole, majoritatea dintre ele împărtășesc câteva trăsături comune. De exemplu, sunt de obicei mai suple decât frații lor tereștri, dolofanii. De asemenea, sunt de obicei mult mai mici, ceea ce le face și mai adorabile. Degetele lungi de la mâini și picioare le ajută să apuce membrele, iar capetele degetelor lor sunt adesea în formă de disc pentru o capacitate de aspirație sporită.
Din păcate, broaștele arboricole și multe dintre amfibienii din lume sunt în declin accentuat din cauza chitridiomicoză, o boală fungică mortală.
Opossum cu coadă stufoasă
Acești marsupiali nocturni carismatici sunt de fapt cei mai mari dintre toți opossumii, cam de dimensiunea unei pisici de casă. Spre deosebire de multe alte animale forestiere, opossumi cu coadă stufoasă din Australia s-au adaptat remarcabil de bine la viața în mediul urban și sunt întâlniți în mod regulat de oameni, în special în cartierele suburbane. Din acest motiv, pot fi uneori considerați dăunători, dar permiterea unui opossum să-și stabilească reședința într-un copac din curtea dvs. ar putea fi, de asemenea, un avantaj.
Deoarece sunt în mare parte animale solitare, încurajarea unui opossum să-și revendice grădina ca teritoriu ar putea ajuta la ținerea altor opossumi departe. Și, pe lângă aceasta, cine ar putea refuza o față atât de adorabilă?
Genetă
Îngust înrudite cu viveridele, aceste mici animale care se cațără în copaci provin din Africa, Europa și Orientul Mijlociu. Deoarece sunt feliforme, rude îndepărtate ale pisicilor, ele prezintă multe dintre aceleași caracteristici comportamentale pe care le-ați putea recunoaște de la felina dvs. de companie. De asemenea, la fel ca pisicile, genetele au gheare retractabile, o inteligență vicleană și vânează rozătoare mici, păsări și reptile. Dacă este mic și se mișcă repede, le place să-l urmărească.
Datorită multor dintre aceste asemănări cu pisicile, genetele au devenit din ce în ce mai populare în comerțul cu animale exotice de companie.
Furnicar mătăsos
Furnicarul mătăsos, așa cum îi spune și numele, își petrece aproape toată viața în copaci. Găsite în America Centrală și de Sud, aceste creaturi sunt cel mai adesea găsite în copacii de ceiba (bumbac de mătase), ceea ce ar putea explica de ce blana lor aurie este atât de delicată și frumoasă.
Furnicarii mătăsoși sunt mici în comparație cu furnicarii tereștri, având doar 35-45 cm lungime, inclusiv cozile lor lungi prehensile. Deși are câteva gheare intimidante, furnicarul mătăsos le folosește doar pentru a urca și pentru autoapărare. Animalul este destul de inofensiv atunci când nu este amenințat direct.
Leneș
Blana lor este puțin aspru, dar zâmbetul și comportamentul dulce îi fac irezistibili locuitori ai copacilor. Leneșii par a fi cele mai mulțumite animale, mergând lejer pe drumul lor, niciodată grăbiți. Stilul lor de viață sedentar este o adaptare la dieta lor, care constă în principal din frunze sărace în calorii. Mișcarea atât de lentă îi ajută pe leneși să-și conserve energia.
Ciudat, leneșii ar putea fi, de asemenea, printre cei mai buni înotători dintre toate animalele arboricole. Se știe că traversează în mod regulat râuri și pâraie, mai ales în timpul sezonului inundațiilor din bazinul Amazonului, pentru a ajunge la noi locuri de hrănire.
Cum supraviețuiesc animalele arboricole în copaci?
Nu toate animalele sunt adaptate să-și petreacă o mare parte din viață suspendate în baldachinul arboricol. „Viața de sus” necesită anumite adaptări, cum ar fi:
- Picioare flexibile și aderente, inclusiv tampoane adezive sau de aspirație, articulații ale gleznelor pivotante, degete fără păr și gheare lungi
- Brațe lungi pentru locomoția arboricolă
- Cozi prehensile care se pot înfășura și apuca ca un braț suplimentar
- Patagii, structuri membranare care se întind între extremități și acționează ca aripi pentru planare și zbor între ramuri
