Parcul Național și Rezervația Glacier Bay este situat pe coasta de sud-est a Alaskăi, între Golful Alaska și Canada. Una dintre cele mai mari arii protejate internațional de pe Pământ, cu aproape 1,335 milioane de hectare, acest parc național uimitor conține munți impresionanți, păduri temperate, o varietate de specii protejate unice și unii dintre cei mai emblematici ghețari din lume.
Iată 10 fapte impresionante despre Parcul Național Glacier Bay.
Parcul Național Glacier Bay Acoperă Peste 1,3 Milioane De Hectare
Parcul cuprinde o suprafață totală de 1,327,485 de hectare, făcându-l mai mare decât întregul stat american Connecticut (pentru a pune în perspectivă, este, de asemenea, mai puțin de 1% din suprafața totală a Alaskăi).
Altitudinea variază de la 0 metri la nivelul Oceanului Pacific până la 4653 de metri pe Muntele Fairweather, unul dintre cei mai înalți munți din Statele Unite, care marchează, de asemenea, granița dintre Alaska și Canada.
Există Peste 1.000 De Ghețari În Parc
Fiordul care constituie majoritatea parcului a fost acoperit de Ghețarul Grand Pacific, cu o lățime de 64 de kilometri, chiar și acum 200 de ani. Pe măsură ce ghețarul original a continuat să se retragă de-a lungul anilor, s-a împărțit în cele din urmă în ghețari mai mici, care se desprind frecvent în apă cu o forță atât de mare încât unii dintre ei nu pot fi abordați în siguranță de la o anumită distanță. Astăzi, 27% din întregul parc este acoperit de gheață.
Există 40 De Specii Diferite De Mamifere În Parcul Național Glacier Bay
Datorită diverselor habitate distincte din parc, există o diversitate de neegalat a faunei sălbatice care consideră Parcul Național Glacier Bay casa lor. Nu numai mamifere marine precum balenele cu cocoașă, orci, marsuini, foci, lei de mare și vidre de mare, ci și mamifere terestre precum urși negri, elani și lupi.
În total, există 40 de specii de mamifere care trăiesc în peisajul înghețat, inclusiv unele specii considerate amenințate sau pe cale de dispariție în afara Alaskăi, cum ar fi mierla marmorată și vulturul pleșuv.
Fauna Sălbatică Depinde De Ghețari Pentru Supraviețuire
Deoarece ghețarii au propriile lor ecosisteme, conservarea lor afectează fauna sălbatică care depinde de gheață pentru supraviețuire.
Focile comune din Parcul Național Glacier Bay își nasc puii pe aisberguri pentru a fi în siguranță față de prădătorii orca, în timp ce păsările marine precum papagalii de mare cu smocuri și păsările rare mierla lui Kittlitz își construiesc cuiburi lângă ghețari. Ghețarii oferă, de asemenea, habitate protectoare pentru numeroasele animale acvatice din parc.
Parcul Național Glacier Bay A Fost Odată Locuibil Pentru Oameni
Arheologii au confirmat că secțiunea inferioară a Golfului Glacier a fost locuibilă până acum aproximativ 300 de ani, când locuitorii au fost forțați să plece de către ultimul avans glaciar al zonei. Înainte de asta, strămoșii populației Huna Tlingit au trăit în Glacier Bay timp de secole, numindu-l „S’e Shuyee” sau „marginea mâlului glaciar.” După ce și-au pierdut patria din cauza ghețarului care avansa în jurul anului 1700, clanurile au supraviețuit dispersându-se în Strâmtoarea Gheațată (Icy Strait), Intrarea Excursion (Excursion Inlet) și zonele nordice ale Insulei Chichagof.
Este Un Sit Al Patrimoniului Mondial UNESCO
Parcul Național Glacier Bay face parte din una dintre cele mai mari rezervații ale biosferei protejate internațional din lume și este recunoscut de Națiunile Unite ca Sit al Patrimoniului Mondial.
În 1993, ONU a adăugat Glacier Bay și Parcul Provincial Tatshenshini-Alsek din Columbia Britanică la prima desemnare bi-națională recunoscută ca sit internațional al Patrimoniului Mondial (anterior includea Parcul Național Kluane și Parcul Național Wrangell-St. Elias). Împreună, cele patru unități constituie 9.83 milioane de hectare de arie protejată, unul dintre cele mai mari ecosisteme protejate internațional de pe Pământ.
John Muir Este Creditat Cu Descoperirea Parcului
Alpinistul scoțiano-american de renume mondial John Muir este creditat ca fiind primul naturalist care a vizitat parcul, a efectuat cercetări și a împărtășit descoperirea cu restul lumii.
Muir a venit pentru prima dată în Glacier Bay în 1879, condus de ghizii locali Tlingit care își urmăreau strămoșii în această regiune, pentru a studia mișcarea ghețarilor. După ce a scris despre peisajul superb și fauna sălbatică pe care le-a găsit, Glacier Bay a început să atragă turismul și atenția științifică la sfârșitul anilor 1880 și 1890.
Există 300 De Specii De Plante
Cele cinci ecosisteme terestre majore ale parcului, incluzând tundră umedă, pădure costieră, tundră alpină, ghețari și pajiști, ajută la prezentarea unui exemplu excelent de succesiune vegetală. Pădurile de molid și cucută, de exemplu, au început să apară pe teren acum 300 de ani; pe măsură ce materialul vegetal s-a descompus de-a lungul timpului, a format o bază fertilă pentru ca plantele noi să se dezvolte în ciuda condițiilor post-glaciare.
Datorită statutului de protecție al Glacier Bay, oamenii de știință pot studia cum revine viața vegetală pe teren pe măsură ce ghețarii se retrag.
Botanistul William Cooper A Fost Responsabil Pentru Conservarea Parcului
Ecologistul american William S. Cooper, renumit și pentru ilustrațiile sale botanice profesionale, a condus eforturile de conservare a Parcului Național Glacier Bay, atât ca loc pentru cercetare, cât și pentru vizitare. El a vizitat pentru prima dată zona în 1916 pentru a studia succesiunea vegetală, dar a vizitat din nou în 1921. La acea vreme, era un membru proeminent al Societății Ecologice din America și a condus un comitet de colegi într-o campanie pentru a face lobby pe lângă președintele de atunci, Calvin Coolidge, pentru a proteja zona care formează Glacier Bay.
Parcul Ajută La Reprezentarea Păcii Între Națiuni
În 1932, Parcul Național Glacier Bay a devenit parte a primului parc internațional al păcii din lume, menit să celebreze relațiile pașnice între Statele Unite și Canada. Cunoscut sub numele de Parcul Internațional al Păcii Waterton-Glacier, desemnarea internațională a unit Glacier cu Parcul Național Waterton Lakes din Alberta, Canada. Datorită acestei desemnări, cele două parcuri pot colabora în politicile lor privind conservarea, gestionarea incendiilor și cercetarea.
