Nu sunt un sceptic total în privința caselor printate 3D. Cred că există un loc pentru ele – pe lună, de exemplu.
Toată lumea este atât de entuziasmată de comunitatea de case printate 3D construită de New Story undeva în America Latină. Sunt încântat că au adus la bord pe unul dintre designerii noștri preferați, Yves Béhar de la Fuseproject.
Organizația caritabilă New Story construiește case în mod convențional de ani de zile, dar acum „viziunea New Story de a uni misiunea de a pune capăt lipsei de adăpost la nivel global și de a construi comunități durabile cu tehnologia de vârf a atins un nou prag: dezvăluirea primului design de comunitate printată 3D din lume, care va oferi case atât de necesare familiilor sărace din America Latină.”
Béhar descrie casa (urmăriți videoclipul pentru a vedea imprimanta în acțiune):
© Fuseproject/ New Story
New Story și Béhar spun că au lucrat îndeaproape cu comunitatea pentru a proiecta case adecvate nevoilor lor.
Béhar susține că „îmbină designul, tehnologia și organizarea comunitară.” Sunt multe lucruri de admirat în ceea ce fac ICON, New Story și Béhar aici. Dar sunt și multe lucruri pe care nu le înțeleg.
New Story construiește case pentru oamenii din America Latină de ceva timp, de obicei din blocuri de beton făcute la fața locului, casele fiind construite de localnici.Am analizat anterior acest concept și am remarcat că site-ul New Story spune: „Pentru localnici, de către localnici: Angajăm forță de muncă locală și cumpărăm materiale local pentru un impact economic pozitiv în comunitățile în care lucrăm.” (Kim a acoperit, de asemenea, casa în detaliu aici)
Fuseproject/ New Story/Captură de ecran video
Acum vor aduce o instalație mare, foarte high-tech, de printare 3D, vor importa un amestec de ciment care probabil trebuie făcut cu toleranțe stricte pentru a nu înfunda duzele acestei mașini sofisticate.Am remarcat anterior că „au redus puțin costul casei, dar banii nu mai ajung în buzunarele muncitorilor locali, ci se duc pe cumpărarea de saci cu „substanță” pentru a alimenta imprimanta mare și scumpă.”
Dar stați, Adele Peters de la Fast Company notează că au existat schimbări de când am scris asta.
Vor exista și alte sarcini pe lângă apăsarea butoanelor de pe imprimantă. Cineva trebuie să construiască acoperișul, care nu poate fi printat. De aceea, Winsun a folosit același tip de imprimantă, dar apoi a înclinat-o în sus. Așa cum am remarcat anterior, cineva probabil trebuie să pună armătură pentru sarcini seismice, iar apoi cineva probabil trebuie să umple golurile cu beton, transformând totul într-un cofrag fancy printat 3D. Probabil vor exista și sarcini de alimentare a generatoarelor diesel care mențin imprimanta în funcțiune și de a conduce la aeroport pentru a ridica piese atunci când se strică. În acest moment, cineva ar trebui să se întrebe dacă nu ar fi avut mai mult sens să angajezi o grămadă de oameni locali și să-i înveți cum să facă și să pună blocuri de beton, inserând armături pe măsură ce avansează.
Nu sunt un sceptic total în privința caselor printate 3D. Cred că există un loc pentru ele – pe lună, de exemplu. Dar aici pe pământ, cred că ar trebui să ne investim banii în oameni, nu în imprimante uriașe și saci cu „substanță”.
