Oamenii de știință de la Universitatea din Bath au cultivat cu succes o drojdie uleioasă cu un profil lipidic identic cu cel al uleiului de palmier.
Uleiul de palmier este peste tot. Se găsește în aproximativ 50% din produsele din supermarket, de la alimente ambalate la produse de curățenie, și a devenit popular datorită profilului său de ‘grăsime saturată sănătoasă’, fiind un ulei la care puțini producători de alimente își permit să renunțe, în ciuda ravagiilor ecologice provocate de producția sa.
Producția de ulei de palmier este principala cauză a distrugerii pădurilor tropicale din Malaezia și Indonezia, care produc 87% din uleiul de palmier la nivel mondial, precum și din părți ale Americii Centrale, unde plantațiile de palmier de ulei încep abia acum să aibă un impact pe piața mondială. De asemenea, este responsabilă pentru moartea nenumăraților urangutani, al căror habitat natural este distrus pentru a face loc plantațiilor.
De ce persistăm cu producția de ulei de palmier când este o industrie atât de notorie de dăunătoare? The Guardian explică că uleiul de palmier este pur și simplu prea bun la ceea ce face:
