Există o legendă despre vulpea arctică în Finlanda: în fiecare noapte, animalul alb, blănos, aleargă de-a lungul munților din nord, provocând scântei ori de câte ori coada sa mare și stufoasă atinge stâncile. În finlandeză, acele scântei sunt cunoscute sub numele de revontulet, sau focul vulpii. Noi cunoaștem „scânteile” luminoase sub un alt nume: luminile nordice sau aurora boreală.
Unde se găsesc vulpile arctice?
Astăzi, Finlanda este una dintre puținele țări unde vulpea arctică este pe cale de dispariție. Supravânătoarea pentru blana caldă a animalelor în regiunea Fennoscandia (care include și Suedia și Norvegia) a devastat populațiile de vulpi de acolo la începutul secolului al XX-lea. Specia nu a reușit să se refacă în acea regiune și rămâne protejată în fiecare țară. Doar câteva zeci de exemplare mai rămân în regiune.
Din fericire, Fennoscandia este un caz izolat. Vulpile arctice pot fi găsite în număr abundent pe întregul Arctic, inclusiv în America de Nord, Europa și Asia. Oamenii de știință estimează că sute de mii de vulpi arctice cutreieră tundra glacială, o zonă prea rece pentru ca arborii să crească, dar unde animalele sunt perfect adaptate pentru a supraviețui.
Adaptări importante: Blana și auzul fin
Blana albă a vulpilor — care a dus la scăderea populației în Finlanda — este, de asemenea, un factor uriaș în abundența speciei. Blana groasă, care este mai călduroasă decât aproape orice altă blană, protejează animalele la temperaturi de până la minus 50 de grade Celsius. Pe lângă blana deasă de pe corp și coadă, blana acoperă și urechile animalului și tălpile picioarelor, permițându-i să meargă și să sape tuneluri prin cea mai rece zăpadă și gheață. Iar în lunile de iarnă, blana albă oferă și camuflaj, permițând speciei să vâneze orice pradă găsește atunci când temperaturile sunt la cele mai scăzute valori.
Blana vulpii nu este întotdeauna albă. Pe măsură ce iarna se sfârșește, vulpea își leapădă blana albă, trecând la o blană fie maro, fie gri — din nou, un camuflaj perfect pentru momentul în care solul este acoperit de plante și prăzi precum lemingi și păsări sunt din abundență.
O altă adaptare care a ajutat vulpea este simțul său ascuțit al auzului. Acele urechi acoperite de blană pot detecta orice pradă care se mișcă sub cea mai densă zăpadă. Când vulpea aude un animal mișcându-se, sare — iar acele picioare acoperite de blană îi permit să sape și, în cele din urmă, să se hrănească.
Vulpile arctice versus schimbările climatice
Rămâne de văzut cât de bine vor servi adaptările vulpii arctice speciei pe măsură ce mediile nordice se încălzesc din cauza schimbărilor climatice.
O sursă de hrană în scădere
Cercetările publicate la începutul acestui an în Proceedings of the Royal Society B avertizează că lemingii — prada favorită a vulpii — sunt „foarte sensibili la schimbările climatice”. Studiul a constatat că populațiile de bufnițe albe din Groenlanda au scăzut cu 98 la sută după ce populația de lemingi din zonă s-a prăbușit. Deși vulpile arctice sunt consumatori generaliști și mănâncă orice găsesc, lipsa lemingilor a avut „efecte vizibile asupra performanței lor reproductive” în zonă. Cercetările anterioare au arătat că populațiile de lemingi tind să se prăbușească la fiecare trei până la cinci ani, urmate de o prăbușire a populațiilor de vulpi arctice. Ambele specii își revin de obicei în condiții de mediu normale.
Și apoi există ursul polar, de care vulpea arctică este strâns legată. Vulpile au obiceiul de a căuta resturi de la prăzile lăsate în urmă de urșii polari. Dacă populațiile de urși polari scad conform așteptărilor din cauza schimbărilor climatice, vulpile ar putea pierde o sursă principală de hrană.
Competiție nouă
Schimbările climatice ar putea aduce, de asemenea, o competiție sporită în habitatul vulpii arctice. Vulpile roșii se deplasează tot mai mult spre nord în zone unde nu trăiau înainte, inclusiv în Finlanda, Rusia și alte regiuni. Vulpile roșii nu doar că mănâncă aceeași pradă, dar sunt și mai mari și mai agresive decât vulpile arctice și s-a observat că își atacă verișorii albi. Nu pare că vulpile roșii ucid vulpile arctice, dar s-a observat că mamele vulpi arctice își abandonează puii după un atac al unei vulpi roșii.
Habitat modificat
Alte schimbări ar putea afecta vulpea arctică. Conform unui raport (pdf) al Comisiei de Supraviețuire a Speciilor IUCN, temperaturile în creștere ar putea transforma încet habitatul de tundră în păduri boreale — un habitat nou pentru vulpea arctică. Arborii oferă noi locuri pentru ca prada să trăiască și să se ascundă, iar nu se știe încă dacă vulpile s-ar putea adapta la această schimbare.
Există speranță pentru vulpea arctică
Din fericire, vulpile arctice sunt reproducătoare prolifice, producând de obicei între cinci și opt pui, dar uneori producând până la 25 de pui per fătare. Se maturizează rapid, atingând vârsta de reproducere în mai puțin de un an, lăsând întregul ciclu să înceapă din nou. Dacă specia are suficientă pradă de mâncare, atunci vulpea arctică nu va dispărea curând.
