În California, mulți oameni spun că toate cablurile ar trebui să fie subterane din cauza riscului de incendiu. Nu se va întâmpla.
Cu mulți ani în urmă, niște arhitecți olandezi ne-au vizitat casa și au văzut acest haos de cabluri de telefon, cablu TV și internet în curtea noastră din spate (electricitatea de fapt vine din față) și au întrebat: ‘De ce nu sunt subterane, așa cum sunt la noi?’ Am explicat că, chiar și în zonele rezidențiale ale orașului (eu locuiesc într-o suburbie veche de 100 de ani, cu linii de tramvai), companiile de utilități și politicienii spun că este mult prea scumpă modernizarea, și că realizează rețele subterane doar pentru construcții noi sau în zone cu densitate foarte mare.
În California, multe incendii au fost fie inițiate, fie extinse din cauza distribuției electrice supraterane, iar mulți oameni cer ca toate cablurile să fie îngropate. Problema este că costul cablurilor subterane poate fi justificat doar dacă este amortizat pe un număr mare de oameni și pe mulți ani. Funcționează doar la densități rezonabile.
© Volker C. Radeloff et al/ Rapid growth of the US wildland-urban interface raises wildfire risk
Majoritatea oamenilor aflați în cel mai mare pericol de incendiu din California locuiesc în Interfața Sălbatică-Urbană (WUI). Conform unui studiu recent:
Interfața Sălbatică-Urbană (WUI) din Statele Unite a crescut rapid din 1990 până în 2010, atât în ceea ce privește numărul de case noi (de la 30,8 la 43,4 milioane; o creștere de 41%), cât și suprafața terestră (de la 581.000 la 770.000 km²; o creștere de 33%), devenind cel mai rapid tip de utilizare a terenurilor în Statele Unite contigue. Vasta majoritate a noilor zone WUI au fost rezultatul construcțiilor noi de locuințe (97%), nefiind legate de o creștere a vegetației sălbatice. În perimetrul incendiilor recente de vegetație (1990–2015), existau 286.000 de case în 2010, comparativ cu 177.000 în 1990. Mai mult, creșterea WUI duce adesea la mai multe aprinderi de incendii, punând mai multe vieți și case în pericol. Problemele incendiilor de vegetație nu se vor diminua dacă tendințele recente de creștere a locuințelor continuă.
Este o situație clasică de tip „catch-22”; mai mulți oameni care locuiesc în WUI înseamnă mai multe cabluri către mai multe case și mai multe incendii. Dar îngroparea cablurilor este aproape imposibilă, în primul rând din cauza costurilor. Potrivit SFGate,
© Justin Sullivan/Getty Images/ Paradise, California, February 11, 2019
În reconstrucția orașului Paradise, distrus într-un incendiu anterior, PG&E; instalează toate cablurile subteran. Dar acest lucru este mai ușor deoarece totul trebuie făcut de la zero. Ei notează:
Paradise este bine adaptat pentru construcția subterană, deoarece PG&E; trebuie să înlocuiască 119 kilometri de conducte de gaz natural deteriorate. Acest lucru oferă oportunități pentru săparea comună a șanțurilor atât pentru infrastructura electrică, cât și pentru cea de gaz.
Dar chiar și în Paradise, ei instalează cabluri temporare supraterane, deoarece durează mult timp să se monteze toate serviciile subterane. Potrivit Desert Sun,
PG&E;, cea mai mare companie de utilități din stat, întreține aproximativ 130.360 de kilometri de linii de distribuție aeriene și aproximativ 41.840 de kilometri de linii de distribuție subterane. De asemenea, are aproximativ 28.970 de kilometri de linii de transmisie mai mari, majoritatea fiind linii aeriene. La un cost de aproximativ 1,86 milioane USD per kilometru, îngroparea a 130.360 de kilometri de linii de distribuție ar costa 243 de miliarde de dolari. PG&E; are 16 milioane de clienți; împărțirea egală a acestei cheltuieli ar însemna o factură de peste 15.000 de dolari pe cont.
Dar vasta majoritate a clienților PG&E; nu locuiesc în WUI; ei locuiesc în orașe și suburbii. Așadar, costul îngropării cablurilor pentru persoanele cele mai expuse riscului de incendiu ar reprezenta o subvenție masivă din partea clienților urbani și suburbani pentru cei din zonele exurbane aflați în cel mai mare risc. Vor fi ei dispuși să plătească asta?
Există și alte probleme cu îngroparea cablurilor. Firele sunt mai grele, deoarece nu se pot răci în aer, deci este mult mai mult metal. Deoarece este mai mult metal, „apar curenți mari de încărcare din cauza capacității mai mari a liniilor electrice subterane și, prin urmare, se limitează lungimea unei linii de curent alternativ.” Nu sunt la fel de rezistente la cutremure; conform Wikipedia,
Cablurile subterane sunt mai predispuse la deteriorare din cauza mișcărilor solului. Cutremurul din Christchurch din 2011, Noua Zeelandă, a cauzat avarii la 360 de kilometri de cabluri subterane de înaltă tensiune și, ulterior, a întrerupt alimentarea cu energie electrică în mari părți ale orașului Christchurch, în timp ce doar câțiva kilometri de linii aeriene au fost deteriorate, în mare parte din cauza compromiterii fundațiilor stâlpilor prin lichefiere.
Dar este vorba în principal despre bani și timp.
© Merimbula Lake House, Strine Environments
Există și alte soluții, similare cu ceea ce s-a întâmplat în Australia după ce zeci de oameni au murit în incendii de vegetație. Oamenii construiesc acum case din materiale total necombustibile, au cisterne gigantice pentru a stoca apă și sunt adesea complet deconectați de la rețea, cu panouri solare și baterii mari. O mare parte din aceasta a fost impulsionată de asigurări.
Dar acele case australiene sunt scumpe, la fel și asigurările. Bănuiesc că Susie Cagle are dreptate; vor fi cei bogați care își vor permite casele mari de oțel în pădure, cu Powerwall-uri și șindrilă solară care le vor încărca mașinile Tesla. Toți ceilalți se vor descurca singuri.
Installing underground electrical wiring in Rome/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
În Roma, de fiecare dată când sapi cu o lopată în pământ, dai peste o săpătură arheologică. Este scump, la fel și electricitatea. Dar oamenii locuiesc la densități mari, în apartamente mici, au frigidere mici și rareori au aer condiționat. Orașul nu este exact un model de servicii publice bine funcționale (există exemple mai bune, dar am avut o poză), dar rămâne faptul că aproape tot ceea ce consumăm este o funcție a densității la care construim.
Distribuția ieftină a energiei electrice, împreună cu drumurile subvenționate, combustibilul subvenționat și locuințele exurbane cu densitate mică, construite din lemn ieftin (tip „stick-frame”) și materiale de construcție ieftine din plastic care ard toate în câteva secunde, este ceea ce a făcut posibil tot acest lucru. Pentru a opri acest lucru, trebuie să schimbăm toate cele de mai sus.
