Deși astăzi ar putea părea o reprezentare clasică a iadului, Venus a fost cândva o planetă foarte diferită.
De fapt, un nou studiu sugerează că a doua planetă de la soarele nostru s-a bucurat de temperaturi absolut similare Pământului timp de miliarde de ani, având chiar și oceane de apă lichidă.
Adică, până acum aproximativ 700 de milioane de ani, când un eveniment misterios a otrăvit atmosfera și a transformat Venus într-un exemplu clasic de schimbări climatice scăpate de sub control.
„Ipoteza noastră este că Venus ar fi putut avea un climat stabil timp de miliarde de ani”, notează într-un comunicat autorul principal Michael Way, un om de știință planetară la Institutul Goddard pentru Studii Spațiale al NASA.
„Este posibil ca evenimentul de resurfacing (refacere a suprafeței) aproape global să fie responsabil pentru transformarea sa dintr-un climat similar Pământului în sera infernală pe care o vedem astăzi.”
Studiul a fost prezentat la reuniunea comună din 2019 a Congresului European de Științe Planetare (EPSC) și a Diviziei pentru Științe Planetare a Societății Americane de Astronomie (DPS) de la Geneva, Elveția. Acesta încorporează cercetări anterioare efectuate de aceeași echipă, precum și modele computerizate ale lumilor și topografiilor venusiane.
„Venus primește în prezent aproape de două ori radiația solară pe care o avem pe Pământ. Cu toate acestea, în toate scenariile pe care le-am modelat, am constatat că Venus ar putea totuși susține temperaturi de suprafață adecvate pentru apă lichidă”, explică Way.
Unde lucrurile au luat-o razna pentru Venus
Cum se transformă o planetă de la una blândă la un copil teribil într-un interval atât de scurt? Oamenii de știință încă nu cunosc detaliile, dar suspectează că o degajare masivă de dioxid de carbon a stricat peisajul perfect ca o carte poștală.
(De acord, deci Venus arată totuși bine ca o carte poștală, așa cum puteți vedea aici. Dar mai degrabă genul pe care ați cumpăra-o de la magazinul de suveniruri din iad.)
„S-a întâmplat ceva pe Venus prin care o cantitate uriașă de gaz a fost eliberată în atmosferă și nu a putut fi reabsorbită de roci”, explică Way în comunicat. „Pe Pământ avem câteva exemple de degazare pe scară largă — de exemplu, formarea Trappelor Siberiene acum 500 de milioane de ani, care este legată de o extincție în masă — dar nimic la această scară.”
Acei vulcani epici care împânzesc peisajul venusian ar putea fi vinovații evidenți, capabili să arunce cantități masive de dioxid de carbon în atmosferă într-un timp foarte scurt.
Indiferent de cauză, aceasta a dus la creșterea vertiginoasă a temperaturilor de la între 20 și 50 de grade Celsius la aproape 500 de grade astăzi, ca să nu mai vorbim de o atmosferă care ar zdrobi vizitatorii cu mult înainte ca limbile lor să guste o singură picătură de ploaie de acid sulfuric.
Dar înainte ca acea cortină toxică să se lase în jurul planetei, Venus ar fi putut fi un loc bun pentru a crește copiii timp de până la 3 miliarde de ani. Aceasta a prezentat cel puțin trei factori critici pentru susținerea vieții așa cum o cunoaștem: un climat blând, tectonica plăcilor și acea apă lichidă atât de importantă.
Și, având în vedere că cele mai vechi fosile cunoscute pe Pământ au aproximativ 3,5 miliarde de ani, a existat mai mult decât suficient timp pentru ca viața să apară și chiar să prospere pe Venus.
Suprafața înnegrită, arsă a lui Venus, așa cum a fost surprinsă de nava spațială sovietică Venera 13 în 1981. (Fotografie furnizată NASA de Academia de Științe a URSS)
Dar dacă a existat vreodată viață pe Venus, suntem încă departe de a găsi vreun indiciu. Spre deosebire de Marte, așa-numita „Steaua Dimineții” nu este nici pe departe viabilă pentru explorarea umană. În 1978, o navă spațială fără pilot, numită misiunea Pioneer Venus, a adunat câteva indicii interesante. Potrivit NASA, Pioneer Venus și-a propus să „investigheze vântul solar în mediul venusian, să cartografieze suprafața planetei printr-un sistem de imagistică radar și să studieze caracteristicile atmosferei superioare și ionosferei”.
Pe parcurs, a adunat dovezi că planeta a susținut odată un ocean puțin adânc. Cu toate acestea, în afară de posibilitatea vieții microbiene care și-ar face cumva o existență acolo, oamenii de știință nu au acceptat imediat ideea unei planete Venus care să susțină viața. La urma urmei, teoria predominantă susține că planeta orbitează prea aproape de soare — că se află prea departe în afara zonei locuibile tradiționale — pentru a susține apa lichidă.
Această înțelegere a orbitelor locuibile, sau a așa-numitelor zone „Goldilocks”, ar putea fi răsturnată de noile cercetări. Ar putea chiar necesita o a doua privire asupra planetelor din afara sistemului nostru solar care au fost anterior excluse pentru viață din cauza proximității lor față de steaua lor.
Dar cel mai intrigant, ar putea deschide ușa pentru o analiză mai atentă a unei planete care a fost mult timp eclipsată de Marte când vine vorba de găsirea vieții, fie ea trecută sau prezentă.
„‘Avem nevoie de mai multe misiuni pentru a studia Venus și a obține o înțelegere mai detaliată a istoriei și evoluției sale’, adaugă Way. ‘Cu toate acestea, modelele noastre arată că există o posibilitate reală ca Venus să fi fost locuibilă și radical diferită de Venus pe care o vedem astăzi. Acest lucru deschide tot felul de implicații pentru exoplanetele găsite în ceea ce se numește „Zona Venus”, care ar putea de fapt să găzduiască apă lichidă și climate temperate’.”
