Orașul Veneția, Italia, a luat în sfârșit o decizie mult așteptată. Începând cu 1 august 2021, navelor de croazieră nu li se va mai permite accesul în apele orașului, iar fragila lagună care îl înconjoară a fost declarată monument național într-un efort de a o proteja împotriva daunelor suplimentare.
Mulți oameni sunt nespus de bucuroși de veste. Locuitorii sunt fericiți că străzile lor înguste nu vor mai fi blocate de miile de turiști debarcați de nave doar pentru câteva ore. Contrar opiniei populare, acești vizitatori veniți cu navele de croazieră contribuie relativ puțin la economia turistică locală.
The New York Times a raportat că pasagerii navelor de croazieră reprezintă 73% dintre vizitatori, dar contribuie doar cu 18% din veniturile din turism: „Proporția este inversată pentru persoanele care petrec cel puțin o noapte la un hotel; acestea reprezintă 14% dintre vizitatori, dar 48% din afaceri.” Aceasta se aliniază cu estimarea Programului ONU pentru Mediu, conform căreia „80% din ceea ce călătorii cheltuiesc pe pachete turistice all-inclusive ‘se duce la companiile aeriene, hoteluri și alte companii internaționale (care își au adesea sediul în țările de origine ale călătorilor) și nu către afaceri sau lucrători locali.”
Activiștii de mediu sunt ușurați că navele nu vor mai continua să agite canalele și să erodeze fundațiile clădirilor deja delicate. Un studiu din 2019 publicat în Nature, conform The Times, a constatat că valurile create de vasele mari ar putea „redistribui poluanții industriali deja prezenți în lagună”. Alții au spus că aceste unde sapă găuri uriașe în fundul subacvatic al clădirilor, destabilizându-le.
În plus, atunci când canalele sunt dragate pentru a fi adâncite pentru a permite trecerea bărcilor mai mari, acest lucru distruge habitatele costiere și agravează inundațiile. Aceasta este o parte a motivului pentru care, în ultimii ani, Veneția a experimentat inundații teribile care au scufundat complet Piața San Marco și alte repere.
Protestele s-au intensificat în ultimele săptămâni de când MSC Orchestra, prima navă mare de croazieră cu 2.500 de pasageri de la începutul pandemiei, a trecut prin Veneția luna trecută. Două mii de protestatari locali au înconjurat nava MSC Orchestra cu propriile lor bărci și au scandat de pe mal, fluturând pancarte pe care scria „No Grandi Navi” (Fără Nave Mari). Jane da Mosto, una dintre protestatari, a declarat pentru The Times: „Sper că i-am făcut pe unii dintre pasageri să se întrebe dacă ceea ce făceau este greșit și să se gândească la impactul social și de mediu al vacanței lor.”
Anunțul – și termenul limită de 2 august – vine ca o surpriză, deoarece mulți nu se așteptau ca guvernul regional să acționeze atât de rapid. În aprilie fusese emisă o interdicție proiectată, dar aceasta depindea de găsirea unui port alternativ pentru nave – o cerință care ar putea dura ani de zile pentru a fi îndeplinită. Anunțul făcut săptămâna trecută, însă, a eliminat această condiție, permițând orașului să procedeze prompt cu interdicția.
S-ar putea găsi totuși o locație alternativă de acostare, deși va fi probabil mai puțin atractivă decât navigarea de-a lungul celebrului Canal Giudecca, pe lângă Palatul Dogilor și Podul Suspinelor. Activiștii au militat de mult timp pentru un terminal permanent de pasageri la Lido, o insulă care protejează Veneția de marea deschisă, dar guvernul spune că portul industrial din Marghera ar fi un substitut viabil – în ciuda faptului că ar necesita lucrări semnificative pentru a adânci și lărgi canalul pentru a găzdui navele de croazieră.
Indiferent ce se întâmplă, este clar că turismul cu nave de croazieră nu va reveni la ceea ce era înainte de COVID. Venețienii au avut o imagine a cum ar putea fi viața fără nave de croazieră și le place.
Sperăm că și mai mulți călători își dau seama că turismul în stil industrial este un mod teribil de a călători din numeroase motive. Nu este diferit de agricultura industrială și de fast fashion prin faptul că scopul său dubios este să înghesuie cât mai multe obiective turistice, repere și țări într-un program cât mai restrâns posibil, pentru cât mai puțini bani posibil. Fixarea sa pe conveniență erodează însăși spontaneitatea, conexiunile umane și conservarea locurilor semnificative care fac călătoria atât de valoroasă în primul rând.
