Vă mai amintiți de peak oil? Am scris recent că s-a întors, dar conform unuia dintre primii susținători ai „peak oil”, Richard Heinberg, autorul cărții clasice din 2005 „The Party’s Over, Peak Oil Is Back„, de fapt, acesta nu a dispărut niciodată.
Conform analizei realizate în anii ’50 de geofizicianul King Hubbert, peak oil ar fi trebuit să se întâmple cam acum, când producția de petrol ar fi atins rata maximă și apoi ar fi început declinul său inexorabil. În excelenta sa postare — „Ce este Peak Oil? L-am atins?” — Katherine Gallagher a descris ce s-ar putea întâmpla pe măsură ce peak oil își face simțită prezența:
Noi, pe PlanetaNoastra, am arătat anterior această imagine sumbră a Vârfului lui Hubbert din 2005, care ne plasează în mijlocul confuziei și ne îndreaptă către o perioadă de haos urmată de colaps. Lucrurile nu s-au întâmplat chiar așa, grație fracturării hidraulice (fraking) și altor surse neconvenționale de petrol, precum nisipurile bituminoase din Alberta. Dar conform lui Heinberg, autorul cărții clasice din 2005 „The Party’s Over, Peak Oil Is Back„, de fapt, acesta nu a dispărut niciodată.
În Resilience, Heinberg a remarcat că fraking-ul ar fi putut duce la o creștere vertiginoasă a producției, dar puțurile au scăzut rapid, iar boom-ul a fost finanțat cu bani ieftini. Dar asta ne-a permis să ne facem griji pentru alte lucruri, cum ar fi schimbările climatice. Dacă a existat vreo discuție despre peak oil, a fost o îngrijorare cu privire la vârful cererii, mai degrabă decât al ofertei, unde nimeni nu dorește produsul pentru că am electrificat totul.
Dar criza energetică europeană cauzată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei a readus în discuție problema ofertei. Heinberg ne reamintește punctele cheie despre dependența noastră de energie:
- Energia stă la baza tuturor aspectelor societății umane.
- Combustibilii fosili au permis o expansiune dramatică a energiei utilizabile de către omenire, permițând la rândul lor o creștere fără precedent a populației umane, a activității economice și a consumului material.
Acesta este un subiect abordat de Vaclav Smil în cartea sa „Energie și Civilizație: O Istorie”, scriind: „A vorbi despre energie și economie este o tautologie: orice activitate economică nu este fundamental nimic altceva decât o conversie a unui tip de energie în altul, iar banii sunt doar un mijloc convenabil (și adesea destul de nereprezentativ) de a evalua fluxurile de energie.”
Smil ne-a prezentat și economistul și fizicianul Robert Ayres, care a scris că combustibilii fosili nu au *permis* economia; ei *sunt* economia. „Sistemul economic este în esență un sistem pentru extragerea, prelucrarea și transformarea energiei ca resurse în energie încorporată în produse și servicii.”
Sau, așa cum am interpretat eu în cartea mea, „Trăind Stilul de Viață de 1,5 Grade„: „Scopul economiei este de a transforma energia în ‘chestii’.” Urmând aceste linii de gândire, se ajunge la concluzia că fără petrol nu avem economie.
Heinberg a subliniat apoi noile cercetări și a concluzionat că am depășit vârful petrolului convențional în 2005 și că petrolul „strâns” din șisturi și fraking, alături de surse neconvenționale precum nisipurile bituminoase și petrolul extra-greu, nu sunt departe. Va duce acest lucru la haos și colaps, sau putem avea o decarbonizare treptată și lină a economiilor noastre?
Dar, așa cum a concluzionat Heinberg, aceste măsuri nu vor fi suficiente pentru a ne scoate din crizele viitoare. „Pentru a împiedica degradarea situației va fi nevoie de mai mult decât o altă revoluție a fraking-ului, care ne-a oferit un deceniu suplimentar de ‘business-as-usual’,” a spus el.
Într-un mod care seamănă cu chemarea mea la suficiență — sau ceea ce alții numesc decreștere economică — el a concluzionat:
În anii 1970, reducerea consumului de energie se referea în întregime la independența energetică față de sursele străine. În anii 2000, a fost vorba despre peak oil. Din anii 2010 până în prezent, s-a vorbit despre schimbările climatice. Adăugați noi cercetări privind poluarea cu particule și avem noii patru călăreți ai apocalipsei: războiul, schimbările climatice, peak oil și cancerul.
Se pare că acum avem patru motive întemeiate să facem ceva în privința combustibililor fosili. Poate de data aceasta, vom reuși.
