Noua lege recunoaște că nu este neglijent ca părinții să permită copiilor să aibă o anumită independență.
Statul Utah a adoptat recent o lege care legalizează creșterea copiilor cu libertate de acțiune. Scopul legii este de a încuraja autonomia copiilor și de a recunoaște că nu este neglijent să le permiți copiilor să se implice în anumite activități în mod independent, cum ar fi mersul singur la școală, joaca într-un parc sau loc de joacă și statul acasă sau în mașină în timp ce un părinte intră într-un magazin.
Este prima astfel de lege în Statele Unite. Chiar dacă Utah nu are un istoric de părinți investigați de serviciile de protecție a copilului în circumstanțele descrise mai sus, potrivit deputatului Brad Daw, sponsorul legii în Cameră, acest lucru s-a întâmplat în multe alte state. Noua legislație, spune Daw, „urmărește să se asigure că nu se va întâmpla niciodată [în Utah].”
Legea oferă o rază de speranță într-o societate care este în prezent mult prea rapidă în a pedepsi părinții pentru că le permit copiilor orice libertate. Povești precum cea a cuplului din Maryland ai căror copii de 10 și 6 ani au fost reținuți de poliție după ce părinții i-au lăsat să meargă singuri acasă dintr-un parc i-au speriat pe alți părinți, făcându-i să simtă că nu-și pot lăsa niciodată copiii nesupravegheați. Acest lucru, însă, are un efect dăunător asupra copiilor, care nu învață niciodată cum să se descurce singuri, și este epuizant pentru părinți.
Legea redefinește în mod specific termenul „neglijență”, afirmând că neglijența nu include:
„a permite unui copil, ale cărui nevoi de bază sunt îndeplinite și care are vârsta și maturitatea suficiente pentru a evita vătămarea sau riscul nerezonabil de vătămare, să se angajeze în activități independente, inclusiv:
(A) deplasarea la și de la școală, inclusiv pe jos, alergând sau cu bicicleta;
(B) deplasarea la și de la facilități comerciale sau recreative din apropiere;
(C) joaca în aer liber;
(D) rămânerea într-un vehicul nesupravegheat;
(E) rămânerea acasă nesupravegheat; sau
(F) angajarea într-o activitate independentă similară.”
Pe de o parte, este destul de trist că bunul simț trebuie să fie prescris în acest fel; este un indicator al unei pierderi de judecată și perspectivă, și o dezintegrare a conexiunii comunitare atunci când vecinii și trecătorii sunt atât de prompți în a raporta copiii nesupravegheați, în loc să vorbească direct cu părinții lor. Pe de altă parte, dacă acesta este ceea ce este necesar pentru a ieși din această mentalitate dăunătoare, atunci este un lucru minunat și, sperăm, alte state vor urma o direcție similară.
Legea intră în vigoare la 8 mai 2018.
