Statul Texas tocmai a adoptat o lege (HB 567) care protejează dreptul copilului la „independență rezonabilă”. Aceasta înseamnă că copiilor li se va permite să se angajeze în activități normale ale copilăriei, cum ar fi mersul pe jos la școală, șederea nesupravegheată într-o mașină pentru perioade scurte de timp sau statul singuri acasă, fără ca părinții lor să fie acuzați de neglijență și, eventual, investigați de autorități.
Texas este al treilea stat care adoptă o astfel de lege, după Utah și Oklahoma. Susținătorii jocului independent sunt încântați deoarece Texas are o populație de 29,1 milioane de oameni, ceea ce înseamnă că, luând în considerare populațiile celorlalte două state, aproximativ o zecime din americani (34 de milioane) sunt acum protejați de aceste legi. Sperăm că aceasta este o parte suficient de mare a populației pentru a începe schimbarea culturii parentale de tip „elicopter”.
Lenore Skenazy, autoarea cărții „Copii Liberi” și fondatoarea organizației non-profit Let Grow, a vorbit cu PlanetaNoastra despre această ocazie monumentală. „Câștigarea Texasului este atât de fantastică”, exclamă ea într-un apel Zoom, subliniind acestui scriitor canadian că, în combinație cu celelalte două state, 34 de milioane de oameni nu sunt prea departe de întreaga populație a Canadei, de 38 de milioane.
Ea a continuat să explice că avem de-a face cu un sistem defectuos în care martorii raportează copiii nesupravegheați pentru că vor să fie de ajutor, dar apoi transmit informația autorităților care nu au cum să nu investigheze. Ei trebuie să inițieze o investigație deoarece a fost depusă o plângere.
„Am vrea ca acest lucru să nu fie necesar dacă circumstanțele sunt pur și simplu că un copil mergea la școală”, explică Skenazy. „Ceea ce fac aceste legi în ceea ce privește parentingul este să vă permită să nu vă mai îndoiți de voi înșivă atunci când știți ce trebuie să faceți și ce este mai bine pentru copilul vostru. Și uneori ceea ce trebuie să faceți nu este ceea ce v-ar plăcea să faceți.”
Instabilitatea financiară este un factor complicator în aceste investigații, deoarece adesea copiii sunt lăsați singuri din necesitate, nu pentru că un părinte nu știe ce face. Interpretarea anumitor lucruri ca neglijență doar pentru că așa apare pe hârtie nu ține cont de viața reală, iar această lege o face.
Skenazy dă exemplul unei mame singure care aleargă să prindă un autobuz de ora 7:15 dimineața pentru a ajunge la serviciu, dar există doar unul pe oră, iar bona nu a sosit încă. Mama trebuie să aleagă între a-și pierde locul de muncă sau a avea încredere că fiul ei de șase ani va fi singur timp de 20 de minute până la sosirea bonei. Acum, părinții din Texas aflați în această situație nu mai trebuie să se teamă de posibilele repercusiuni.
„Legea recunoaște că, atunci când faci asta, nu este pentru că ești un părinte neglijent, ci pentru că nu ai mijloacele necesare pentru a asigura supraveghere constantă, chiar și atunci când o dorești.” Și asta, explică Skenazy, se întâmplă deoarece „persoanele aflate la limită nu au aceleași resurse ca cele mai bogate pentru a-și supraveghea copiii în mod constant.”
Acest sistem defectuos afectează nenumărate familii din Statele Unite. Aproximativ 37% din toți copiii americani vor fi contactați de Serviciile de Protecție a Copilului (SPC) la un moment dat în viața lor. Dacă ești o familie de culoare, acest număr crește la 53%. Astfel, legile precum aceasta „oferă puțin mai multă echitate”, citând-o pe senatoarea din Nevada Dallas Harris, care a încercat să adopte o lege similară în propriul ei stat.
Întrebată ce părere are SPC despre noua lege, Skenazy clarifică faptul că SPC face o muncă incredibil de importantă. „Venerăm SPC. Ultimul lucru pe care ni-l dorim este ca copiii să fie răniți. Nu vrem să vedem niciun copil înfometat, bătut sau neglijat în mod literal”, spune Skenazy. „Așa că simțim că, prin eliminarea acestor cazuri excesive, SPC poate face ceea ce ne dorim cu ardoare să facă, și ceea ce fac deja, și anume să investigheze cazurile grave de abuz și neglijență.
„Sper ca SPC să nu creadă că îi denigrăm. Sperăm să avem o schimbare majoră în cultură, prin care a vedea un copil nesupravegheat, dar în regulă, să nu stârnească suspiciuni nimănui sau să deschidă niciun fel de caz”, adaugă ea. „Și cred că [SPC] ar fi mulțumite pentru că nimeni nu vrea să-și piardă timpul.”
Let Grow, organizația pe care Skenazy a fondat-o ca răspuns la sprijinul imens primit după publicarea cărții „Copii Liberi”, este implicată activ în adoptarea acestor legi privind independența rezonabilă în mai multe state. Aceasta reunește grupuri de părți interesate cu reprezentanți de la SPC, părinți, profesori, psihologi, procurori de district, avocați din oficiu și legislatori dispuși să sponsorizeze un proiect de lege.
Adesea, legile necesită mai multe încercări pentru a fi adoptate. Texas a eșuat la prima încercare acum doi ani, iar efortul Carolinei de Sud nu a trecut de Cameră înainte ca pandemia să o blocheze, așa că va trebui să aștepte încă doi ani.
Legea din Nevada, care a fost co-sponsorizată de o mamă democrată de culoare gay, cu un copil, și o bunică republicană albă heterosexuală, cu 20 de nepoți, nu a fost adoptată anul acesta, dar Skenazy spune că speră că va fi anul viitor. Despre legea din Nevada, ea îi spune PlanetaNoastra că sponsorul democrat a glumit: „Dacă ne vedeți pe amândouă sponsorizând o lege, e fie o idee foarte proastă, fie una foarte bună! Noi credem că este o idee foarte bună.”
Skenazy continuă spunând că, în lumina victoriei din Texas, este încântată pentru copii, pentru părinți și mai ales pentru mame. „Uneori, mă gândesc la copiii liberi ca la încrederea în oameni, la acordarea beneficiului îndoielii tuturor”, în loc să presupunem că toată lumea vrea să facă rău. „A trata pe toată lumea ca suspectă și posibil teribilă nu este doar un mod deprimant de a trăi, ci este și incorect statistic și nu este rațional să gândești cel mai rău despre toată lumea. Poți avea o viață mult mai bună dacă gândești mai bine despre oameni.”
Ca să nu mai vorbim de o viață mai ușoară ca părinte, dacă nu simți că trebuie să-ți monitorizezi copilul în fiecare minut al zilei sau să te temi să fii pedepsit pentru că-i permiți copilului tău acea libertate. Am fi cu toții mai bine cu aceste legi ale independenței rezonabile care guvernează statele (și provinciile) noastre.
Și probabil că vom auzi mai multe despre ele. Așa cum spune Skenazy: „Când te gândești, o zecime din America… Asta nu poate fi o idee nebunească, pentru că este oarecum mainstream.”
