La prima vedere, pare că urșii panda gigant s-ar putea să nu fie cei mai buni la jocul de-a v-ați ascunselea.
Cu blana lor distinctivă alb-negru, ar părea să le fie greu să se camufleze în atât de multe medii. Dar un nou studiu constată că marcajele iconice oferă de fapt un camuflaj eficient și îi ajută să dispară în împrejurimile lor.
Majoritatea mamiferelor au o colorație relativ fadă, ceea ce le ajută să se potrivească cu fundalul și să evite detectarea de către prădători. Există câteva excepții notabile, cum ar fi urșii panda gigant, dihorii și orcile. Oamenii de știință s-au întrebat mult timp ce funcție joacă colorația alb-negru.
Pentru studiul lor, cercetătorii au analizat fotografii cu urși panda gigant (Ailuropoda melanoleuca) în habitatul lor natural. Ei au constatat că animalele erau foarte bine camuflate „deoarece folosesc habitate cu condiții de întuneric și lumină, și, de asemenea, întâlnesc zăpadă o parte din an”, a declarat autorul studiului, Tim Caro de la Universitatea din Bristol și Universitatea din California, Davis, pentru PlanetaNoastra.
Ei au constatat că petele negre de blană se confundă în principal cu umbrele și trunchiurile întunecate ale copacilor. Dar se potrivesc și cu solul, pietrele și frunzișul.
Petele de blană albă se potrivesc cu zăpada, pietrele și frunzișul cerat și luminos (datorită luminii reflectate de frunze). Uneori, urșii panda au și pete de blană maro pal, iar acestea se confundă cu pietrele, solul, frunzișul și zonele de fundal umbrite.
Cercetătorii au explorat, de asemenea, un tip de camuflaj de mediu cunoscut sub numele de colorație disruptivă. Acesta este momentul în care modele foarte contrastante sau granițe foarte vizibile pe un animal sparg conturul corpului său. Ei au constatat că granițele alb-negru de pe blana ursului panda îl fac mai puțin vizibil, în special de la distanțe mai mari.
Ca ultim pas, cercetătorii au folosit o tehnică de hartă coloristică pentru a compara cât de mult seamănă urșii panda gigant cu fundalul lor față de peste o duzină de alte specii considerate capabile să se ascundă vizual în mediile lor. Ei au constatat că urșii panda s-au situat la mijlocul acestui „spectru de vizibilitate”, între crabi de țărm și rozătoare numite jerboa.
Rezultatele au fost publicate în revista Scientific Reports.
Prin ochi diferiți
Ar putea părea un pic nedumeritor, deoarece urșii panda gigant sunt foarte ușor de observat la un zoo, de exemplu. Dar mediul și observatorul fac o diferență.
„Am modelat colorația lor prin ochii prădătorilor, precum și modul în care îi văd oamenii, așa că suntem siguri de rezultate”, spune Caro. Ei au folosit modele de viziune canină, felină și umană pentru a vizualiza fiecare imagine.
În ciuda faptului că oamenii văd lucrurile diferit față de prădătorii urșilor panda, există și situațiile în care oamenii văd de obicei animalele alb-negru.
„Se pare că urșii panda gigant ni se par vizibili din cauza distanțelor scurte de vizualizare și a fundalurilor neobișnuite: atunci când îi vedem, fie în fotografii, fie la zoo, este aproape întotdeauna de aproape și adesea pe un fundal care nu reflectă habitatul lor natural”, spune autorul Nick Scott-Samuel de la Universitatea din Bristol.
„Dintr-o perspectivă mai realistă a prădătorului, ursul panda gigant este de fapt destul de bine camuflat.”
