Este timpul ca grădinarii leneși de pretutindeni să se ridice și să ia o poziție explicită.
Mâncarea a devenit linia întâi a bătăliei pentru un trai sustenabil. Deși apreciez proliferarea articolelor de blog, a videoclipurilor și a cărților despre dietele locavore și agricultura din curtea casei, mă tem că acestea au creat o anumită etică în jurul autosuficienței și a ideii de a reveni la munca grea și cinstită a cultivării pământului. În principiu, nu am nicio problemă cu asta… cu excepția faptului că nu-mi place munca grea și cinstită.
Este timpul ca grădinarii leneși de pretutindeni să se ridice și să ia o poziție explicită. Așadar, pentru toți cei care consideră plivitul o corvoadă, care ar prefera să citească decât să își rărească salata și care nu au înțeles niciodată sensul săpăturii duble, vă ofer un manifest pentru grădinăritul leneș. Citiți mai departe, dacă aveți energie.
Chiar și o Recoltă Mică Reprezintă un Pas Înainte
Există, desigur, puține îndoieli că cultivarea unei proporții semnificative din propria mâncare este o modalitate excelentă de a reduce amprenta de mediu. Dar va necesita timp, efort și îndemânare. Începând de la scară mică și alegându-vă bătăliile, chiar și cel mai neexperimentat și/sau pur și simplu leneș grădinar se poate bucura de o recoltă fără să-și rupe spatele.
De la metode simple de cultivare a cartofilor la trei legume ușoare, am făcut deja o treabă extraordinară în a face grădinăritul atât neintimidant, cât și accesibil. Sper din tot sufletul că, adoptând principiile prezentate mai jos, sau cel puțin inițiind discuția, grădinarii leneși și gurmanzii de printre noi își pot duce atât filozofia, cât și practica la nivelul următor. S-ar putea chiar să ne transforme în grădinari mai buni în acest proces.
Renunțați la Etica Muncii
Când am început să fac grădinărit într-o grădină comunitară din Marea Britanie, am fost impresionat de cultura băieților buni de săpat, plivit, sapare, udat, purtat, construit, plantat, tăiat și în general de încercat să pară cât mai ocupați posibil. Mi s-a părut că, la fel ca agricultura convențională, acești tipi se vedeau ca niște soldați într-un război cu natura – încercând cu sârguință să stoarcă ultima urmă de recoltă din parcelele lor mici și să zdrobească orice insectă sau buruiană care îndrăznea să le stea în cale.
Apoi l-am întâlnit pe un alt pasionat, al cărui tur video uimitor al unei parcele de permacultură a avut succes aici pe. Mi-a prezentat o altă abordare a grădinăritului – tolerând buruienile până când deveneau o problemă (și încurajându-le dacă sunt comestibile sau utile în alt mod), evitând săpatul cu orice preț (vezi și articolul lui despre cum să construiești o grădină fără săpat) și lăsând în general natura să-și urmeze cursul. Grădinile lui ar putea fi unele dintre cele mai dezordonate pe care le-am văzut, dar băiete, ce multă mâncare scoate din ele – și de obicei are timp să se relaxeze și să se bucure de peisaj.
Dacă Eșuezi, Renunță Și Încearcă Ceva Mai Ușor
Perseverența poate fi un lucru minunat, iar oamenii au o capacitate aproape nelimitată de a depăși obstacole de neimaginat. Dar putem fi și uimitor de încăpățânați. Pentru grădinarii leneși de printre noi, sau pentru cei limitați de timp, buget sau abilități, ar fi bine să ne gândim la pragul nostru de a admite înfrângerea – și poate să-l scădem cu un grad sau două.
De câțiva ani, m-am străduit din răsputeri să cultiv dovlecei și dovleci aici, în Carolina de Nord, doar pentru a-i vedea decimați de insecte. Am întrebat peste tot pentru soluții organice pentru combaterea acestor mici insecte, până când am avut ceea ce consider o revelație – dovleceii și dovlecii sunt din abundență la piața fermierilor și în magazine. Dacă mă lupt să le cultiv, în loc să mă lupt și să obțin o recoltă mediocră, de ce să nu renunț și să plantez de două ori mai mulți ardei sau usturoi? (Ambele sunt plante care par să prospere aici.)
Fiți Impreciși. (Natura Se Descurcă.)
Un alt obicei al grădinarilor din vechea școală în care am căzut la început a fost distanțarea plantelor. Sau, mai precis, distanțarea reglementată a plantelor. Citind spatele pachetelor de semințe, este prea ușor să începi să-ți faci griji dacă semința ar trebui să fie la 1,25 cm sau 2,5 cm sub suprafața solului. Dacă rândurile ar trebui să fie distanțate la 25 cm sau 30 cm. Dacă ar trebui să vă decali plantările etc. Unele zile mă simțeam aproape paralizat de indecizie în ceea ce privește distanțarea corectă pentru amestecul meu de salată.
În experiența mea, totuși, nu a contat atât de mult. Sigur, iau distanțarea ca pe un ghid general – și încerc să nu supraaglomer plantele. Dar am terminat cu încercarea de a face totul perfect. De fapt, uneori nici măcar nu încerc – salata verde, spanacul și rucola sunt toate semănate în straturi, fără să mă preocup de distanțare – semințele sunt ieftine și nu poți mânca atât de multă salată. Deci, în loc să-mi fac griji, prefer să împrăștie semințele pe larg, așa cum se spune, și să culeg ce am semănat. Răritul devine atunci doar o chestiune de cules a salatei.
Plantele Îi Plac Pe Cei Duros
O altă mare revelație, pentru mine, a fost că era OK să neglijăm puțin plantele. Sigur, nu vrei să lași răsadurile noi să se ofilească la soare, dar, în egală măsură, răsfățarea plantelor cu prea multă apă sau tone de gunoi de grajd va crea exemplare slabe, vulnerabile, care se vor prăbuși la primul semn de secetă. Așadar, data viitoare când persoana iubită te găsește relaxându-te cu o bere în loc să uzi ridichile acelea, explică-i că face parte din strategia ta. Plantele tale sunt ocupate dezvoltând sisteme radiculare adânci, rezistente. Și tu ești ocupat să-ți potolești setea cu empatie pentru situația lor.
Alegeți Plante Care Se Apără Singure
Există o dezbatere în cercurile agriculturii sustenabile despre trecerea de la culturile anuale la cele perene. La scară agricolă, este vorba despre conservarea solului și utilizarea a mai puțini combustibili fosili. La scară de grădină, unde petrolul este de obicei înlocuit cu munca umană, este vorba despre a fi leneș. (În cel mai bun sens al cuvântului.)
Majoritatea cărților de grădinărit pe care le văd vă vor avertiza că cultivarea sparanghelului ocupă prea mult spațiu pentru o grădină mică. Dar este important să cântăriți spațiul în funcție de timp și efort – iar straturile de sparanghel vor produce timp de douăzeci de ani sau mai mult cu puțină muncă necesară, cu excepția plivitului, mulciului și a hrănirii ocazionale.
În mod similar, pomii fructiferi și arbuștii, ierburile aromatice, legumele perene, buștenii de ciuperci shiitake și plantele anuale auto-însămânțate sunt o modalitate excelentă de a obține culturi continue cu un efort minim. Sigur, unele ar putea necesita puțină muncă pentru a se stabili inițial, dar adevăratul lăzări știe că uneori chiar și noi trebuie să transpirăm puțin dacă vrem să ne bucurăm de o viață bună mai târziu. (Ne asigurăm doar că avem ceai cu gheață la îndemână pentru a ne relaxa mai târziu.)
Autosuficiența Nu Ar Trebui Să Provoace Auto-Urată
În cele din urmă, a deveni un grădinar productiv și leneș este vorba despre ajustarea atitudinii. Deși admir dieta de 100 de mile și cultivatorii de cereale la scară mică la fel de mult ca următorul hipi, a trebuit să accept ideea că nu eram eu. Cel puțin nu încă.
Am slujbe. Am copii. Și am o adevărată înclinație pentru a sta în pădure lângă un pârâu și a privi lumea trecând. În loc să mă bat pe mine însumi pentru că nu cultiv tot ce aș putea cultiva, acum aleg să mă felicit pentru tot ce cultiv. Este doar un alt aspect al artei ecologice pierdute de a te ierta.
Patrick Whitefield, un expert de frunte în permacultură și autor al cărții Manualul de Îngrijire a Pământului, mi-a spus odată că nu trebuie niciodată, niciodată să uităm că de fiecare dată când o sămânță crește, este o minune. Deci, cine se mai uită dacă este doar o ridiche? Dați-vă înapoi, bucurați-vă de minunea voastră și apoi faceți o scurtă siesta.
Poate că odată ce vă veți trezi, veți fi gata să plantați altceva.
