De la picăturile de ploaie din Munții Stâncoși până la mâncarea din farfurii, ne-am creat o plasă încâlcită din plastic.
Este rezistent, flexibil și ieftin. Este, de asemenea, un pericol pentru planetă.
Dar o nouă cercetare de la Universitatea Aalto și Centrul Tehnic de Cercetare VTT din Finlanda sugerează că ar putea exista o modalitate de a descurca această încurcătură — cu puțin ajutor din partea păianjenilor și a eroilor noștri ecologici, copacii.
Într-o lucrare publicată în Science Advances, oamenii de știință susțin că au dezvoltat un nou material prin lipirea fibrelor de celuloză din lemn de proteina de mătase găsită în pânzele de păianjen. Rezultatul? Un material puternic, flexibil, care ar putea face tot ce face plasticul, dar mai bine — cu excepția, desigur, de a sufoca planeta.
Biomaterialul este atât de eficient, încât cercetătorii îl salută ca un posibil înlocuitor pentru plastic în diverse domenii, de la industriile medicală și textilă la ambalaje.
„Am folosit pulpă de mesteacăn, am descompus-o în nanofibrile de celuloză și le-am aliniat într-un schelă rigidă. În același timp, am infiltrat rețeaua celulozică cu o matrice adezivă de mătase de păianjen moale și care disipă energia”, notează Pezhman Mohammadi de la VTT într-un comunicat de presă.
Cu alte cuvinte, s-au inspirat din rețetarul naturii pentru a combina ingredientele potrivite și a crea un material care face toate lucrurile plasticului — dar, deoarece este complet biodegradabil, se întoarce în natură atunci când rolul său s-a terminat.
Acum, provocarea ar putea fi scalarea acestui material la nivelurile plasticului. De câți păianjeni harnici am avea nevoie pentru a scala producția și a rivaliza cu cea a plasticului? Dar dacă nu am avea nevoie de niciunul?
Pentru cercetarea lor, oamenii de știință finlandezi nu au folosit niciun fir de mătase de păianjen, ci au produs material similar pânzei din bacterii cu ADN sintetic.
„Deoarece știm structura ADN-ului, o putem copia și o putem folosi pentru a produce molecule de proteină de mătase care sunt similare din punct de vedere chimic cu cele găsite în firele pânzei de păianjen”, explică cercetătorul principal Markus Linder de la Universitatea Aalto în comunicat. „ADN-ul conține toată această informație.”
Totuși, să fim realiști. Plasticul nu va ceda prea curând.
Din anii 1950, când polimerii au început să câștige cu adevărat popularitate printre consumatori, producția anuală a crescut de 200 de ori. Numai în 2015, am produs peste 380 de milioane de tone.
Dar noile biomateriale precum acest hibrid de mătase de păianjen și pulpă de copac, precum și eforturile internaționale mai concertate de a reduce materialele plastice de unică folosință ar putea face suficiente găuri în învelișul său pentru a ne lăsa să respirăm puțin mai ușor.
Sau poate, cel puțin, am putea avea o opțiune foarte necesară la magazin: Hârtie, plastic… sau pânză de păianjen?
