Corporațiile au drepturi… de ce nu și fluviile?
În timp ce cei neiluminați ar putea considera ideea ca fiind absurdă, alții o văd ca având perfect sens. Dacă corporațiile pot avea personalitate juridică și se pot bucura de unele dintre drepturile pe care le au oamenii, de ce nu și un fluviu? Un curs de apă important, dătător de viață, antic, care este abuzat la nesfârșit, pe deasupra.
Deși un nou proces bazat pe acest concept nu este probabil o garanție a câștigului, ridică încă o dată o întrebare importantă: Ar trebui entităților naturale să li se acorde drepturi legale?
Având în vedere natura lor, în general, lipsită de apărare și importanța lor critică pentru supraviețuirea speciei noastre (ca să nu mai vorbim de propria lor longevitate), răspunsul pare a fi un „da” ușor. Din păcate, având în vedere că obținerea personalității juridice pentru primatele non-umane a fost suficient de dificilă, a face același lucru pentru un fluviu, o pădure sau un lanț muntos ar putea necesita o populație de legiuitori mai evoluată.
Cu toate acestea, un avocat din Denver și un grup ecologist radical au intentat un proces săptămâna aceasta cerând unui judecător să recunoască fluviul Colorado ca persoană. Avocații numesc acțiunea o primă acțiune federală de acest gen și, dacă va avea succes, ar putea răsturna legislația de mediu. Ar fi glorios, permițând entităților naturale să dea în judecată pentru abuzurile suferite; poluare, epuizare, orice ați numi.
Așa cum scrie Julie Turkewitz pentru The New York Times: „Procesele viitoare modelate după acesta ar putea căuta să blocheze conducte, terenuri de golf sau dezvoltări rezidențiale și să forțeze pe toți, de la directorii din agricultură la primari, să-și regândească modul în care tratează mediul.” Ea relatează:
„Procesul a fost intentat luni la Curtea Federală Districtuală din Colorado de către Jason Flores-Williams, un avocat din Denver. Acțiunea numește ecosistemul fluviului ca reclamant – fără a cita granițe fizice specifice – și caută să tragă la răspundere statul Colorado și pe guvernatorul John Hickenlooper pentru încălcarea ‘dreptului fluviului de a exista, a prospera, a se regenera, a fi restaurat și a evolua natural.'”
Deoarece sala de judecată nu poate acomoda fluviul, ea (ați înțeles ideea?) este reprezentată de un aliat al cursului de apă, Deep Green Resistance, grupul care intentează procesul. Procesul afirmă că statul a încălcat dreptul fluviului de a prospera prin poluarea și drenarea sa și prin amenințarea speciilor pe cale de dispariție, notează Turkewitz.
Și într-adevăr, bietul fluviu a fost supus multor traume. A fost poluat prodigios, numeroase specii au devenit sau devin pe cale de dispariție, iar fluviul însuși este epuizat aproape până la inexistență. Ca să mă citez dintr-o poveste despre decizia de a inunda Marele Canion în 2015:
Fata asta are nevoie de niște drepturi.
Desigur, procesul atrage zâmbete ironice și critici din partea conservatorilor care îl consideră ridicol. Dar asta este de așteptat, iar o conștientizare mai mare a ideii poate duce doar la o gândire mai progresistă. De exemplu, în anii 1970, Christopher Stone a scris un articol seminal intitulat „Ar trebui copacii să aibă drept de acțiune în justiție?” … și de atunci am extins încet granițele. Și, de fapt, alte locuri din lume au recunoscut drepturi pentru entitățile naturale; așa cum subliniază Turkewitz:
„În Ecuador, constituția declară acum că natura ‘are dreptul de a exista, persista, menține și regenera ciclurile sale vitale’. În Noua Zeelandă, oficialii au declarat în martie că un fluviu folosit de tribul Maori din Whanganui în Insula de Nord este o persoană juridică ce poate da în judecată dacă este vătămat. O curte din statul indian de nord Uttarakhand a numit Gangele și principalul său afluent, Yamuna, entități umane vii.”
În ceea ce privește fluviul, Flores-Williams argumentează că a acorda organismelor non-umane dreptul de a da în judecată ne-ar îndemna să avem grijă de lucrurile de care avem nevoie pentru supraviețuire, sau să facem față penalităților. „Nu este o fantezie,” a spus el. „Este pragmatic.”
Este mai mult decât o gândire de hippiot modern, este bun simț; deși un bun simț care pare pierdut pentru oamenii care exploatează resursele planetei. Scepticii malițioși s-au întrebat ce ar urma; ar avea pietrele dreptul de a da în judecată oamenii care le calcă în picioare? La care Flores-Williams a răspuns: „Acum fiecare pietricică din lume are drept de acțiune? Absolut nu, asta e ridicol.”
„Nu suntem interesați să conservăm pietrele,” a spus el. „Suntem interesați să conservăm sistemele dinamice care există în ecosistemul de care depindem.”
Cine ar putea argumenta împotriva asta?
