În mitologia greacă antică, Sirenele erau creaturi bântuitoare care puteau ademeni marinarii cu cântece și muzică stranie, provocând adesea naufragiul marinarilor de-a lungul țărmurilor stâncoase. Acum, oamenii de știință aflați într-o misiune de cercetare pe Platforma de Gheață Ross ar fi putut găsi, din greșeală, echivalentul antarctic al acestor făpturi mitice.
Din fericire, cântecele înfiorătoare nu vor vrăji probabil niciun marinar; frecvența muzicii este mult prea joasă pentru a fi auzită în mod natural de urechea umană. Acest lucru nu face însă sunetele mai puțin înfricoșătoare.
Cercetătorii au dat peste aceste sunete după ce au plasat 34 de senzori seismici în diverse locații adânc sub stratul de zăpadă care se află deasupra Platformei de Gheață Ross, o structură masivă care, în ansamblu, constituie cea mai mare barieră de gheață a Antarcticii. Scopul cercetării a fost de a monitoriza schimbările modului în care această barieră sensibilă se deplasează și se mișcă odată cu anotimpurile și cu clima care se încălzește rapid. Nu se așteptau însă să audă cântece cu un sunet atât de sinistru.
„Este ca și cum ai sufla într-un flaut, constant, pe platforma de gheață”, a spus Julien Chaput, autorul principal al noului studiu, într-un comunicat de presă.
Cercetătorii au făcut sunetele audibile prin accelerarea lor de aproximativ 1.200 de ori. Puteți asculta și dumneavoastră apăsând pe butonul de redare al videoclipului din partea superioară a acestui articol.
Ce cauzează sunetul?
Nu au fost descoperite Sirene care să creeze cântecele… nu încă, oricum. Ceea ce cântă de fapt este peisajul însuși, în timp ce este suflat de vânturi reci, de mare viteză, care mătură platforma. Pe măsură ce aceste vânturi antarctice fluieră peste dunele de zăpadă, ele creează vibrații care pot face ca și gheața adâncă să vibreze, oricât de subtil. Schimbările de temperatură ale aerului, precum și formele și numărul dunelor, pot afecta toate tonul muzicii.
„Fie schimbi viteza zăpezii prin încălzirea sau răcirea ei, fie schimbi locul în care sufli pe flaut, prin adăugarea sau distrugerea dunelor”, a explicat Chaput. „Și acestea sunt, în esență, cele două efecte de forțare pe care le putem observa.”
Studiind aceste sunete, cercetătorii pot învăța multe despre un subiect mult mai înfricoșător decât monștrii mitici. Ei pot afla mai multe despre modul în care calotele de gheață răspund unei lumi care este rapid modificată de încălzirea globală. Regiunile polare suferă schimbări extreme, iar starea așa-numitului firn — gheața care se află într-un stadiu intermediar între zăpadă și gheața glaciară — este unul dintre cei mai importanți indicatori ai sănătății unei bariere de gheață. Acesta este stratul către care cercetătorii își pot îndrepta urechile datorită acestei cercetări.
Mai bântuitoare decât o Sirenă sunt strigătele barierelor de gheață ale lumii care se diminuează. Oricât de înfiorătoare ar fi, să sperăm că vor continua să cânte melodios pentru secolele ce vor veni. Va însemna că am reușit măcar să încetinim asaltul necugetat al schimbărilor climatice globale.
