Uleiul de palmier în produsele cosmetice: impactul asupra mediului și preocupările legate de sustenabilitate

Uleiul de palmier este un ulei vegetal versatil, omniprezent în cosmetice și produse de îngrijire personală, precum și în alimente ambalate, produse de curățare și chiar biocombustibili. Reprezentând o treime din piața globală de uleiuri, acest ingredient este prezent în peste jumătate din toate produsele ambalate vândute în S.U.A. și în 70% din cosmetice. Este apreciat de industria frumuseții pentru conținutul ridicat de vitamina E, acizii grași care îmbunătățesc textura și alcoolii naturali, care îi conferă proprietăți emoliente dezirabile.

Uleiul de palmier este ieftin și provine dintr-o cultură de palmier de ulei extrem de eficientă, care produce recolte generoase, pe tot parcursul anului, pe o suprafață relativ mică. Totuși, poate fi extrem de nesustenabil. Cererea pentru acest produs duce la defrișări și distruge habitatele faunei sălbatice din zonele tropicale diverse. Practicile agricole asociate cu această cultură sunt renumite pentru amprenta lor de carbon considerabilă și se știe că implică muncă forțată a copiilor.

Iată o detaliere a preocupărilor legate de acest ingredient omniprezent și a eforturilor depuse pentru a-l face sustenabil.

Cum se obține uleiul de palmier?

Uleiul de palmier provine de la palmierii de ulei (Elaeis guineensis) care cresc într-un areal limitat, la numai 10 grade de ecuator. Aceștia au crescut inițial doar în Africa, dar au fost introduși în Asia ca plante ornamentale.

De la descoperirea numeroaselor lor utilizări, aproximativ 40 de țări din Africa, Asia și America de Sud au înființat plantații lucrative de palmier de ulei. Indonezia și Malaysia sunt principalii producători, fiind responsabile pentru 58%, respectiv 26% din producția mondială.

Există două tipuri de ulei de palmier: ulei de palmier brut (crude palm oil) și ulei de sâmburi de palmier (palm kernel oil). Primul provine din stoarcerea pulpei fructului, iar cel din urmă din zdrobirea sâmburelui.

Uleiul de palmier brut este mult mai sărac în grăsimi saturate (50% față de 80%) și, prin urmare, este folosit mai mult în produse comestibile. Uleiul de sâmburi de palmier, dimpotrivă, este folosit mai mult pentru cosmetice, detergenți și săpunuri, deoarece conținutul său ridicat de grăsimi îl face mai solid.

Palmierii de ulei trăiesc până la 30 de ani. De obicei, semințele cresc într-o pepinieră timp de un an înainte de a fi transplantate pe plantații. La vârsta de 30 de luni, ajung la maturitate și produc ciorchini de fructe de culoare roșu aprins, care sunt recoltați săptămânal.

Pentru a produce uleiul, fructele coapte sunt duse la mori, aburite, separate, iar pulpa este presată pentru a obține ulei de palmier brut. Acest ulei este filtrat, clarificat și transferat la rafinării care îl procesează pentru alimente, detergenți, combustibil sau săpun și cosmetice.

Pentru a produce uleiul de sâmburi de palmier, sămânța este zdrobită, iar uleiul rezultat este rafinat înainte de a putea fi utilizat în alimente, cosmetice și produse de curățare.

Subprodusele din procesul de fabricare a uleiului de palmier sunt adesea reintroduse în ciclul de creștere sau reciclate în alte produse. De exemplu, Asian Agri, unul dintre cei mai mari producători de ulei de palmier din Asia, susține că folosește ciorchinii de fructe goi ca îngrășământ și fibrele de mezocarp rămase ca biocombustibil pentru a alimenta cazanele morii. Tulpinile, spun ei, sunt transformate în umplutură pentru perne și saltele.

Impactul asupra mediului

Impactul uleiului de palmier asupra mediului începe cu defrișarea terenului înainte ca puieții să fie chiar plantați. Un studiu Greenpeace din 2018 a constatat că principalii furnizori de ulei de palmier au defrișat 1.295 de kilometri pătrați de pădure tropicală din Asia de Sud-Est doar între 2015 și 2018.

Defrișarea – uneori prin incendierea pădurilor, extrem de poluantă – eliberează carbonul sechestrat de copaci înapoi în atmosferă. Drept urmare, Indonezia – o țară puțin mai mare decât Alaska – a devenit al optulea cel mai mare emițător de gaze cu efect de seră din lume.

Pentru a înrăutăți lucrurile, plantațiile de palmier de ulei sunt adesea plantate pe terenuri mlăștinoase (peatlands), care stochează mai mult carbon (30%) decât orice alt ecosistem. Pentru a face loc exploatărilor, aceste terenuri mlăștinoase sunt excavate, drenate și arse, ceea ce eliberează singur peste 2 miliarde de tone de carbon în atmosferă în fiecare an.

Desigur, producția de ulei de palmier este, de asemenea, puternic asociată cu declinul faunei vitale. Fundația Orangutan numește uleiul de palmier principala cauză a extincției orangutanilor, ucigând între 1.000 și 5.000 de primate în fiecare an.

Organizația non-profit Rainforest Rescue afirmă că orangutanii sunt deosebit de vulnerabili la defrișări, deoarece depind de suprafețe mari de pădure pentru hrană. Atunci când se aventurează în plantațiile de palmier de ulei în căutare de hrană, sunt adesea uciși de fermieri.

Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii estimează că industria uleiului de palmier afectează 193 de specii amenințate și că extinderea acesteia ar putea afecta 54% din toate mamiferele amenințate și 64% din toate păsările amenințate la nivel global. Speciile deja amenințate, pe lângă orangutan, includ elefantul de Sumatra, elefantul pigmeu de Borneo, rinocerul de Sumatra și tigrul de Sumatra – toate fie pe cale de dispariție, fie critic amenințate.

Este uleiul de palmier vegan?

Uleiul de palmier este tehnic vegan. Produsul în sine este de origine vegetală și nu conține produse de origine animală. De fapt, este chiar comun în alimente certificate vegane, cum ar fi unele creme tartinabile vegetale (adică alternative la unt), unturi de nuci, brânzeturi, înghețate și prăjituri – ca să nu mai vorbim de cosmetice și produse de curățare. Aceasta este o problemă pentru mulți care adoptă o dietă vegană din motive de mediu sau de bunăstare a animalelor.

Deși ingredientul nu se aliniază, în general, cu ceea ce este considerat un stil de viață cruelty free și ecologic, alegerea de a-l consuma este în întregime personală.

Este uleiul de palmier cruelty free?

Marea majoritate a uleiului de palmier nu este cruelty free, deoarece producția sa pune în pericol specii vulnerabile și le împinge spre extincție. Pe lângă daunele indirecte pe care industria uleiului de palmier le provoacă orangutanilor aflați în pericol critic, se știe că unii muncitori lovesc maimuțele mari până la moarte atunci când acestea se rătăcesc în plantații. Lovirea a fost, de fapt, cauza morții pentru peste 1.500 de orangutani numai în 2006.

O problemă majoră în acest sens este că nu există o reglementare legală sau o definiție pentru termenul „cruelty free”, și astfel acesta rămâne destul de ambiguu. Cea mai de bază interpretare a etichetei este că produsul final nu a fost testat pe animale. Ingredientele însă ar fi putut fi testate, sau ar fi putut fi obținute prin practici crude. O regulă bună de urmat cu uleiul de palmier este aceasta: Dacă nu este trasabil, cel mai probabil nu este etic.

Poate fi uleiul de palmier obținut etic?

Pe lângă neajunsurile sale de mediu, industria uleiului de palmier a fost mult timp înrădăcinată în exploatare, trafic și muncă forțată a copiilor. Există nenumărate motive pentru a face comerțul mai etic în general, și se fac mari progrese în acest sens. De exemplu, WWF a dezvoltat un Scor de evaluare a cumpărătorilor de ulei de palmier care este actualizat anual și include în prezent peste 200 de mărci. Acesta evaluează companiile în funcție de angajamentele lor, achiziții, responsabilitate, sustenabilitate și acțiuni pe teren.

Există, de asemenea, Masa Rotundă pentru Uleiul de Palmier Sustenabil (RSPO), o organizație de supraveghere a industriei cu aproximativ 4.000 de membri din fiecare sector al industriei globale a uleiului de palmier. RSPO este autoritatea pentru Uleiul de Palmier Certificat Sustenabil (CSPO), o etichetă concepută pentru a asigura că produsele conforme sunt transparente, responsabile față de mediu, etice, sustenabile și angajate în îmbunătățire.

Cu toate acestea, în ciuda sigiliului CSPO al RSPO fiind standardul suprem pentru uleiul de palmier, schema a fost criticată de organizații proeminente precum Rainforest Action Network, care a numit-o un instrument de „greenwashing”.

Critica provine din permisiunea acordată de RSPO furnizorilor de ulei de palmier de a defrișa pădurea tropicală atunci când sunt disponibile alte opțiuni – cum ar fi pajiștile indoneziene. Totuși, WWF promovează RSPO și încurajează companiile care produc sau folosesc ulei de palmier să depună eforturi pentru a obține eticheta CSPO.

Mai mult, companiile asociate cu producția de ulei de palmier au adoptat în ultimii ani politici de „fără defrișări, fără dezvoltare pe terenuri mlăștinoase și fără exploatare” – abreviate NDPE. Prin acestea, marii cultivatori precum Musim Mas, Golden Agri-Resources, Wilmar International, Cargill și Asian Agri s-au angajat să nu mai folosească focul ca metodă de defrișare, să evalueze stocul de carbon și valoarea de conservare a terenului înainte de a-l defrișa și să ceară permisiunea comunităților locale înainte de a construi plantații, printr-un proces numit „Consimțământ Liber, Prealabil și Informat”.

Problema uleiului de palmier ca biocombustibil

O mare parte din uleiul de palmier din lume este utilizat ca biocombustibil. Deși biocombustibilii au fost în trecut poziționați ca biletul de aur pentru a renunța la combustibilii fosili, aceștia au avut de fapt efectul opus: cererea de ulei de palmier a crescut, ducând la mai multe defrișări și emisii mai mari. De fapt, se crede că emisiile provenite din biocombustibili – inclusiv cele din schimbarea utilizării terenurilor – sunt mai mari decât cele produse de combustibilii fosili.

În ciuda avertismentului Consiliului Internațional pentru Transport Curat (International Council on Clean Transportation) că „dacă nu se face nimic pentru a schimba cursul, problema uleiului de palmier va face din ce în ce mai greu să se atingă orice fel de țintă climatică”, mai mult din acest produs problematic este utilizat pentru biocombustibili decât pentru alimente sau cosmetice. În 2018, 65% din tot uleiul de palmier importat în Uniunea Europeană a fost pentru biocombustibil pentru vehicule și producția de electricitate.