Viața și munca biologului Dr. Tyrone B. Hayes, PhD, se citesc ca scenariul unui blockbuster de la Hollywood: un om de știință denunțător înfruntă un gigant agroindustrial global responsabil de ravagii ecologice; o rețea de minciuni, șiretlicuri corporative și mister se declanșează. Așa că este cumva potrivit că regizorul câștigător de Oscar, Jonathan Demme, a preluat povestea lui Hayes pentru un segment din episodul pilot al serialului TV original Amazon, „The New Yorker Presents”.
Coprodus de Jigsaw Productions și Conde Nast Entertainment, „The New Yorker Presents” este o colecție ingenioasă de viniete în care articole din revista The New Yorker – de la ficțiune și poezie la non-ficțiune și nu numai – au fost redate ca scurtmetraje. În segmentul despre Hayes, Demme aduce la viață articolul lui Rachel Aviv despre biolog. Povestea lui Aviv devine punctul de plecare al lui Demme în investigarea cazului curios al broaștelor care își schimbă sexul și a altor efecte dăunătoare ale erbicidului atrazină asupra ecosistemului nostru – povestite prin prisma vieții lui Hayes și a cruciadei sale neîncetate de a educa oamenii cu privire la pericolele acestei substanțe chimice larg utilizate.
Am avut norocul să vorbim cu Hayes, iată cum a decurs.
PlanetaNoastra: [Crutându-vă discuțiile introductive calde și trecând direct la subiect aici.] Așadar, în primul rând, ne puteți spune ce v-a determinat să alegeți o carieră în domeniul amfibienilor și al biologiei în general?
Tyrone Hayes: M-am născut și am crescut în Carolina de Sud; am locuit acolo până la vârsta de 18 ani. Interesul meu pentru amfibieni, mediu și biologie a fost cu mine de când eram copil. Am petrecut mult timp în mlaștinile din Carolina de Sud, atât în și în jurul cartierului meu și al casei bunicii mele, cât și în ceea ce este acum Mlaștina Congaree.
După Carolina de Sud m-am mutat la Harvard. Am studiat biologia acolo și am continuat să lucrez cu amfibieni ca student la licență și mi-am făcut teza despre reglementarea mediului și efectele asupra dezvoltării și creșterii la amfibieni. După ce am absolvit Harvard, am venit la Berkeley în 1989 pentru doctoratul meu, unde am studiat din nou rolul mediului și efectele asupra amfibienilor și rolul hormonilor în dezvoltare. La scurt timp după obținerea doctoratului, am început o poziție de profesor la Berkeley, unde am continuat să studiez amfibienii și m-am extins pentru a studia contaminanții chimici din mediu care interferează cu hormonii. În acea etapă am fost angajat de Syngenta pentru a studia atrazina și despre asta este filmul.
PN: Pare cam nebunesc că Syngenta v-a căutat; un expert în domeniu pentru un produs care avea clar probleme. Descoperirile au fost o surpriză pentru ei? Știau ce aveau pe mână sau a fost o coincidență că au venit la dumneavoastră?
HAYES: Nu. Știau ce făceau compușii și cred că prin angajarea oamenilor de știință înainte de orice grup independent sau orice agenție guvernamentală, aveau apoi control asupra datelor și asupra modului în care datele erau prezentate – sau dacă datele erau prezentate deloc – și cât de multe date ajungeau la EPA. Persoanele din cadrul organizației știau cu siguranță despre proprietățile de perturbare endocrină ale atrazinei, din conversațiile pe care le-am avut când am început lucrarea. Cred că scopul a fost să aibă control asupra finanțelor, cercetării și datelor.
Nu cred că a fost o surpriză deloc. Dacă citiți unele dintre documentele lor scrise de mână care au fost publicate, există alte substanțe chimice în arsenalul lor, ca să spun așa, despre care știu că au probleme de sănătate a mediului și de sănătate publică. Știu asta pe măsură ce compușii sunt eliberați. Deci, de exemplu, au înlocuit atrazina cu o substanță chimică în Europa [Uniunea Europeană a anunțat interzicerea atrazinei în 2003 din cauza contaminării omniprezente și inevitabile a apei] numită terbutilazină. Și în același an în care terbutilazina a devenit disponibilă în Europa, vedeți în notele lor scrise de mână că este mai activă decât atrazina, cauzează aceleași probleme ca atrazina; cauzează cancer testicular și o serie de alte probleme similare care pot fi asociate cu atrazina.
© The New Yorker Presents
PN: Este remarcabil nu numai că păreau să le lipsească îngrijorarea cu privire la efectele asupra mediului și sănătății, ci și aroganța de a aduce fără teamă aceste substanțe chimice în atenția cercetătorilor luminați. Este tipic?
HAYES: Cred că ceea ce fac ei, din experiența mea, este să vâneze tineri oameni de știință. Eram un om de știință în ascensiune la acea vreme, un profesor asistent nou-nouț și nu aveam titularizare. Ceea ce pot oferi, mai ales în acest climat de finanțare, este o sumă semnificativă de finanțare unui tânăr om de știință și promisiunea finanțării pe viață. Ei au control asupra acelei științe și control asupra carierei unui om de știință, dar omul de știință va avea totuși propria reputație independentă. Așa că, de exemplu, dacă aș fi avansat în ierarhia de la Berkeley cu finanțarea lor, aș fi fost liber să fac orice tip de știință aș fi vrut, și în același timp, ar fi avut control asupra științei pe care o produceam în legătură cu produsul lor.
Deci nu este o mare surpriză că, în cazul unei substanțe chimice precum atrazina, în cele din urmă mulți oameni au început să o studieze, dar atâta timp cât au avut control, au avut un anumit control asupra modului în care era reglementată și a informațiilor care deveneau disponibile.
PN: Atrazina a fost interzisă în Uniunea Europeană, dar nu și în Statele Unite. Ce fel de eforturi s-au făcut aici?
HAYES: Ei bine, ceea ce a spus EPA în articolul din The New Yorker indică în esență că EPA înțelege efectul dăunător asupra vieții sălbatice și a oamenilor, dar există considerații economice; că eliminarea atrazinei de pe piață ar cauza daune economice, cel puțin conform EPA, așa că echilibrează costurile de sănătate și riscul pentru mediu cu beneficiile economice ale substanței chimice.
Știu că există un proiect de lege pentru interzicerea atrazinei în Congresul SUA, sunt câteva state individuale care încearcă să interzică atrazina. Și există mult interes printre organizațiile neguvernamentale. Există cu siguranță o mulțime de motive pentru a scoate substanța chimică de pe piață și pentru a încerca să limiteze expunerea mediului la aceasta. Dar nu știu de vreun loc care să se apropie. Syngenta investește mulți bani în lobbyiști și propagandă pentru a înfrânge eforturile de a scoate compusul lor de pe piață.
PN: Ce specii sunt amenințate de atrazină?
HAYES: Există o serie de specii de pești și amfibieni unde contaminarea apei cu atrazină a cauzat probleme; și nu numai specii pe cale de dispariție, ci și potențiale daune, de exemplu, industriei somonului. După cum știți, 70% dintre toate speciile de amfibieni sunt în declin. Există o serie de specii pe cale de dispariție în California care sunt o preocupare în legătură cu atrazina. Într-adevăr, pierderea habitatului este cea mai mare amenințare pentru amfibieni și, probabil, pentru viața sălbatică în general, dar atrazina și alte substanțe chimice care pot cauza daune sunt și factori foarte importanți în menținerea sănătății populației și sunt asociate cu declinul amfibienilor.
© The New Yorker Presents
PN: Și efectele asupra sănătății umane?
HAYES: Există o serie de efecte asupra sănătății umane. Unele dintre descoperiri sunt modelate pe studii pe șobolani în laborator; atrazina cauzează avort la șobolani, atrazina este asociată cu boala prostatei la șobolanii expuși în utero, este asociată cu o dezvoltare mamară slabă și cancer mamar la șobolani. La oameni există studii epidemiologice care arată că atrazina este asociată cu o scădere a numărului de spermatozoizi, iar atrazina este asociată cu un risc crescut de cancer mamar în cel puțin un studiu realizat în Kentucky. Atrazina este asociată cu cancerul de prostată la bărbații care lucrează în fabrica lor cu ea și, cel mai recent, mai multe studii au arătat că este asociată cu malformații congenitale care sunt în concordanță cu mecanismul său de acțiune. Atrazina este asociată cu atrezia coanală, unde cavitățile nazale și orale nu se unesc, astfel încât bebelușul are o gaură în față; atrazina este asociată cu o boală în care intestinele sunt în afara corpului la nașterea bebelușului; și atrazina este, de asemenea, asociată cu o serie de malformații genitale la bebelușii de sex masculin.
Și ceea ce este interesant la aceste malformații masculine este că știm că dezvoltarea reproductivă masculină depinde de testosteron și este afectată de estrogen; iar atrazina este o substanță chimică care cauzează o scădere a testosteronului și o creștere a estrogenului. Așadar, modelele de laborator sunt complet în concordanță cu problemele epidemiologice care au fost identificate în legătură cu atrazina.
PN: Și sună ca fiind aceeași familie de probleme care se găsesc la amfibieni?
HAYES: Corect. De fapt, recent, împreună cu alți 21 de colegi, am publicat o lucrare care arată că efectele atrazinei sunt consecvente la amfibieni, pești, reptile, păsări, mamifere de laborator, rozătoare de laborator și cu date epidemiologice umane. Deci, oameni din toată lumea studiază atrazina și găsesc aceleași tipuri de lucruri pe care le găsim și noi, ceea ce este ironic, deoarece compania tot spune că nimeni nu îmi reproduce lucrarea, când de fapt a fost reprodusă în toată lumea pe tot felul de organisme, nu doar pe amfibieni.
PN: Deci, evident că v-ați distanțat de companie, dar cum a fost atunci când ați lucrat pentru ei?
HAYES: La început a fost puțin ciudat, eram un profesor asistent nou-nouț, nu fusesem niciodată angajat ca și consultant și nu știam cum funcționa sau ce însemna și am tratat-o la fel ca orice altă activitate academică. Am presupus că ei chiar doreau informația. Am făcut revizuiri ale literaturii, am scris lucrări, unii dintre oamenii de știință de acolo păreau respectabili. Dar unii dintre ceilalți oameni de știință păreau să fie chiar dispuși să spună orice dorea compania să spună pentru bani… Am auzit oameni folosind termenul „biostitutes”. Am văzut oameni de știință care știau mai bine – despre care știu că știau mai bine – spunând „oh da, asta este sigur, oh da, asta nu înseamnă nimic” sau efectuând experimente intenționat foarte prost, sau cel puțin așa mi s-a părut mie.
A devenit clar că unii dintre acești indivizi ar face experimente slabe la nesfârșit pentru a obține rezultatele pe care compania le dorea și apoi să fie în continuare plătiți. Așa că am început să fiu sceptic dacă voiam sau nu ca numele meu să fie asociat, și să mă îngrijorez cu privire la reputația mea. Apoi, când au început să ascundă date și să-mi manipuleze datele și să joace acest gen de jocuri, atunci am știut că nu era o situație în care voiam să fiu implicat. Am mai spus, aș fi putut să stau acasă și să fiu traficant de droguri sau pește, nu aveam nevoie de un doctorat pentru a face genul acela de muncă!
Mi-am dat seama că am o conștiință și un simț al eticii care pur și simplu nu-mi permit să funcționez în felul ăsta. Într-un mod mai practic, am mers la Harvard cu bursă. Deci cineva a plătit pentru ca eu să merg la școală, iar acum nu pot să întorc spatele și să iau bani pentru a face așa ceva.
© The New Yorker Presents
PN: Totul pare o asemenea încurcătură, ca cetățeni și consumatori, ce putem face în privința substanțelor chimice din mediu și cum putem ajuta broaștele?!
HAYES: Sunt o serie de lucruri. Dacă nu sunteți om de știință, faceți tot posibilul să vă informați. Este dificil acolo. Internetul poate oferi mult acces, dar poate oferi și multă dezinformare. Cred că informarea și învățarea a ceea ce este știință și ce nu este știință și care sunt lucrurile reale de care să vă faceți griji sunt importante. Să fiți educați, să votați. Să ne gândim la viitorul nostru și nu doar imediat la ceea ce se întâmplă acum, ci să ne gândim la lumea pe care o vom lăsa în urmă copiilor noștri. EPA organizează audieri publice despre substanțe chimice tot timpul. Implicarea și cunoașterea modului în care, chiar dacă nu sunteți om de știință; cunoașterea modului de a vă exprima opinia către EPA. Scrierea de scrisori către congresmanul dumneavoastră, luarea de decizii importante acasă.
De exemplu, și știu că nu toată lumea poate face asta, dar faceți tot posibilul să cumpărați produse care nu folosesc substanțe chimice și produse care nu folosesc OMG-uri. Și vreau să subliniez: problema cu OMG-urile pentru mine este că folosim din ce în ce mai multe pesticide.
Îmi amintesc când eram la facultate și OMG-urile au început să devină o problemă. Eram un tânăr biolog și acesta era un domeniu nou-nouț în care intram și despre ce vorbeau oamenii atunci erau lucruri precum microbii care mâncau scurgerile de petrol sau căpșuni rezistente la îngheț sau porumb care elibera propriul insecticid doar când era mușcat de insectă. Și ideea era să ne îndepărtăm de pesticide, dar acum este exact invers din cauza companiilor chimice – șase mari companii chimice dețin 90% din companiile de semințe. Deci există un conflict de interese inerent. Ei vor să proiecteze genetic o plantă care să-i facă pe fermieri dependenți de ele, dar vor să se asigure și că planta necesită substanța chimică pe care o produce compania-mamă. Și vedeți că aceasta este problema; întreaga industrie a OMG-urilor a fost capturată de industria chimică și de aceea ne confruntăm cu ceea ce ne confruntăm acum.
Așadar, proiectăm plante care necesită mai multe substanțe chimice și dacă încurajați acea industrie încurajând utilizarea OMG-urilor, atunci încurajați utilizarea și dependența ulterioară de substanțe chimice de la care cred că trebuie să încercăm să ne îndepărtăm și să căutăm metode alternative. Cumpărarea locală este importantă, nu risipirea alimentelor, cumpărarea mai eficientă, toate aceste lucruri cred că sunt importante.
Episodul pilot „The New Yorker Presents” debutează pe 15 ianuarie, îl puteți viziona (și îl puteți vedea pe Hayes în acțiune) pe Amazon.
