Turnul înclinat din Pisa s-a confruntat mult timp cu o dilemă extrem de serioasă, una chiar mai pronunțată în era Instagramului: Cum își menține cea mai emblematică clădire înclinată din lume înclinația care atrage turiștii, evitând în același timp un eșec structural catastrofal?
Răspunsul este, ahem, unul simplu: cu grijă, cu răbdare și cu ajutorul cremei de la crème a ingineriei.
Eforturile ample de stabilizare care au început la începutul anilor 1990 — și s-au încheiat în 2001 — pentru a corecta înclinația campanilei toscane suficient cât să evite scufundarea ulterioară, dar nu atât de sever încât să-i răpească Pisei statutul de loc popular pentru fotografii, se mențin încă puternice. Datorită proiectului de reabilitare de un deceniu, turnul a fost îndreptat cu un total de 41 de centimetri. Acest lucru ar putea părea puțin, dar pentru o structură atât de veche și de periclitată precum Turnul înclinat din Pisa, fiecare centimetru contează.
Și iată elementul-surpriză care generează acum titluri: De la redeschiderea sa în 2001, turnul ușor mai puțin strâmb a continuat să se auto-ajusteze într-o poziție mai verticală, reducând înclinația cu încă 4 centimetri în ultimii 17 ani, fără nicio intervenție umană. Astăzi, principala eroare arhitecturală a Italiei rămâne deschisă și nu riscă să se prăbușească prea curând, conform echipei de ingineri însărcinate cu monitorizarea turnului.
O minune ce sfidează fizica
Finalizată în 1372, în faimoasa Piazza del Duomo din Pisa, această clopotniță octogonală de sine stătătoare, construită din marmură albă și calcar în stil romanic, a fost aproape dintotdeauna o provocare gravitațională.
Cu fundația sa regretabil de subțire, așezată pe un sol instabil, înclinația caracteristică a turnului, înalt de 56,7 metri, a devenit evidentă în primele etape ale procesului de construcție, când etajul al treilea — din cele opt în total — a fost adăugat de constructori în jurul anului 1178.
Totuși, constructorii au continuat, presupunând că structura se va corecta pe măsură ce timpul trecea. Și timpul a trecut — încă 200 de ani până la finalizarea turnului. Cu toate acestea, turnul înconjurat de coloane, descris ca semănând cu un „tort de nuntă masiv, răsturnat precar de un gigant stângaci”, nu s-a îndreptat niciodată, în ciuda eforturilor ulterioare ale constructorilor.
Există puține îndoieli că construcția extraordinar de lungă a turnului a fost frustrantă pentru locuitorii Pisei din Evul Mediu și mai târziu — și toate pentru a finaliza o structură considerată atât de elementară, atât de esențială în Europa medievală. Totuși, întârzierile continue și prelungite în construcție, cele mai multe dintre ele provocate de bătălii care implicau fosta putere maritimă cunoscută sub numele de Republica Pisa, au beneficiat în cele din urmă turnul înclinat. Cu decenii trecând între fazele de construcție, solul moale de sub structură a avut timp să se așeze înainte ca mai multă greutate să fie adăugată în partea superioară. Dacă ar fi fost finalizat într-un ritm mai alert, turnul s-ar fi prăbușit cu siguranță.
„Indiferent de câte calcule am făcut, turnul nu ar fi trebuit să stea deloc în picioare”, a declarat John Burland, profesor și expert în mecanica solului la Imperial College din Londra, pentru Scientific American. „Înălțimea și greutatea, împreună cu solul poros, însemnau că ar fi trebuit să cadă cu secole în urmă.”
Turnul înclinat din Pisa a supraviețuit cutremurelor
Chiar mai ciudat decât faptul că turnul nu s-a prăbușit de la sine este că a rezistat și în timpul unei serii de cutremure italiene, inclusiv câteva majore. George Mylonakis, profesor în geotehnică, care a studiat longevitatea improbabilă a turnului, atribuie rezistența structurii unui fenomen numit „interacțiunea dinamică sol-structură”.
„În mod ironic, același sol care a cauzat instabilitatea înclinării și a adus turnul în pragul prăbușirii poate fi creditat pentru că l-a ajutat să supraviețuiască acestor evenimente seismice”, a explicat Mylonakis pentru The Washington Post la începutul acestui an.
Inversarea imposibilului
Pe măsură ce anii au trecut fără incidente, locuitorii Pisei s-au obișnuit și au devenit mândri de reperul curios de indestructibil al orașului lor.
Odată un obiect de jenă, turnul s-a transformat într-un punct fierbinte al turismului global — o icoană italiană imperfectă pe care călătorii insistau să o vadă cu propriii lor ochi, de preferință cu aparatul foto în mână. (Situată la o oră vest de Florența și servind drept capitală a unei provincii cu același nume, Pisa este o comoară plină de arhitectură medievală bine conservată, cu o cultură bogată și o scenă culinară de top… cu alte cuvinte, orașul este mai mult decât ceea ce este evident.)
„Localnicii îl considerau o eroare arhitecturală, apoi a fost văzut ca un avantaj pentru oraș”, a declarat Gianluca De Felice, secretar general al organizației nonprofit Opera Primaziale Pisana, pentru The New York Times.
Organizația lui Felice are sarcina de a supraveghea turnul, împreună cu alte trei monumente religioase incluse în lista Patrimoniului Mondial UNESCO, situate în Piazza del Duomo, cunoscută și sub numele de Piazza dei Miracoli (Piața Miracolelor) și considerată sacră de Biserica Catolică.
Eforturile de a proteja turnul și de a-l împiedica să se scufunde până la punctul de prăbușire au început serios la mijlocul secolului al XX-lea. Unele eforturi s-au dovedit a fi de succes, altele au făcut ca turnul să se încline și mai mult.
Până în 1990, Turnul înclinat din Pisa era la cea mai mare înclinație a sa din toate timpurile, măsurând 5,5 grade față de perpendiculară. Confruntați cu un potențial pericol pentru siguranța publică, oficialii au închis turnul și au evacuat temporar zona înconjurătoare, în cazul în care totul s-ar fi prăbușit.
Nu s-a întâmplat. În 2001, lucrările de stabilizare la Turnul înclinat din Pisa — cu o nouă înclinație de 3,97 grade — au fost finalizate. Turnul a fost redeschis, iar inginerii au declarat că o altă intervenție pentru îmbunătățirea posturii turnului nu ar fi necesară timp de 300 de ani. Iar turiștii, în cea mai mare parte, nici măcar nu au putut observa că turnul se înclina cu un pic mai puțin — aproximativ aceeași poziție pe care o avusese la începutul anilor 1800, nu în anii 1990.
Un reper mondial renumit se auto-corectează
„Am întinerit turnul cu aproximativ 200 de ani”, transmite arheologul și istoricul de artă italian Salvatore Settis pentru Times. „Vestea bună este că turnul continuă să se îndrepte — chiar dacă ușor.”
Așa cum am menționat, un comitet dedicat de ingineri și istorici, condus de Settis, a observat că turnul s-a îndreptat cu încă 3,81 centimetri de când s-a încheiat revizia de ajustare a înclinației, în urmă cu aproape două decenii.
Comitetul a raportat recent că turnul înclinat spre nord, în prezent acoperit de sus până jos cu sute de senzori care măsoară o serie de fenomene, este în stare „foarte bună” și, probabil, nu va mai continua să se auto-corecteze lent.
Deci, cum au reușit inginerii nu doar să îndrepte Turnul înclinat din Pisa, ci și să-l aducă într-un punct în care vechea clopotniță a putut să se auto-ajusteze într-o poziție și mai verticală pe parcursul a 17 ani?
În mare parte, acest lucru a fost realizat prin săpături, drenaj și prin reducerea greutății în partea superioară a turnului de 14.500 de tone metrice, prin îndepărtarea celor mai grele clopote ale sale.
Eforturi pentru a preveni înclinarea suplimentară
Astăzi, oficialii sunt atenți să nu exagereze în ceea ce privește capacitatea de greutate, permițând vizitatorilor doar în grupuri „controlate”, care au rezervat în avans, să urce cele 297 de trepte ale turnului pentru a admira priveliștile uimitoare din camera clopotelor.
Potrivit Times, din cei 3 milioane de vizitatori anuali la Piazza del Duomo, doar aproximativ 400.000 dintre ei urcă în vârful turnului. (Pentru a fi corect, fotografierea exteriorului turnului este evenimentul principal, nu neapărat admirarea panoramelor orașului și a peisajului rural toscan dincolo de el.)
În mare parte, însă, eforturile de salvare/îndreptare a turnului — conduse de Burland de la Imperial College — au implicat ancorarea sigură a turnului înainte de a fora sub fundația sa sudică înălțată și de a îndepărta un total de 38 de metri cubi de sol.
Explică Scientific American:
Cei 3,81 centimetri de auto-ajustare care au urmat s-au datorat faptului că solul a continuat să se așeze. Scientific American explică faptul că aceste mișcări nu total neașteptate au încetat acum câțiva ani, dar comitetul a optat să aștepte până la cea mai recentă măsurătoare anuală pentru a face public. La urma urmei, nu erau pe deplin siguri că Turnul înclinat din Pisa și-a terminat de-înclinarea.
„Știam că aceste măsuri vor avea consecințe prelungite”, a declarat Nunziante Squeglia, profesor de inginerie la Universitatea din Pisa, care este consultant al comitetului de monitorizare a turnului, pentru Times.
Vorbind pentru Scientific American, Burland explică faptul că dacă înclinația fundației turnului ar fi corectată vreodată pe deplin prin eforturi suplimentare de stabilizare, acesta ar continua să se încline, având în vedere că etajele sale superioare au fost construite pe o curbă pentru a compensa baza sa prăbușită. „Este ca o banană”, spune el. „Lucrul nu a fost niciodată drept.”
Și chiar dacă baza turnului ar continua cumva să se îndrepte natural, așa cum a făcut din 2001 încoace, Squeglia a declarat pentru Times că acest scenariu, care nu se va întâmpla niciodată, ar dura cel puțin 4.000 de ani.
Turnul nu mai este cel mai înclinat din lume
Cu toate acestea, merită menționat că Turnul înclinat din Pisa nu mai este cel mai înclinat turn din lume.
Așa cum a raportat Times în 2012, mai multe turnuri de biserici germane susțin că au cele mai semnificative înclinații din lume, inclusiv turnul atașat unei biserici din satul nordic Suurhusen, care este poziționat la un unghi de 5,19 grade, comparativ cu actualele 3,9 grade ale turnului din Pisa. Cu toate acestea, un turn de biserică din secolul al XII-lea din satul elvețian de schi St. Moritz este considerat de mulți a fi adevăratul deținător al recordului, cu un unghi de înclinație de 5,4 grade. (Începând cu începutul anilor 1980, structura înclinată a primit asistență periodică de îndreptare, grație lifturilor hidraulice.)
Câteva structuri moderne se înclină la unghiuri și mai dramatice, deși aceste clădiri au fost proiectate în mod deliberat să se încline. Acesta este departe de a fi cazul Turnului înclinat din Pisa, o eroare inginerească de 646 de ani și o aberație a mediului construit care, printr-un mic miracol, încă stă în picioare.
