Arran Stibbe este foarte îngrijorat de felul în care vorbim despre vreme. Profesorul de lingvistică ecologică la Universitatea din Gloucester, Anglia, este preocupat de faptul căldura și soarele sunt întotdeauna celebrate, în timp ce ploaia și norii sunt constant condamnați, în ciuda faptului că ambele sunt sisteme cruciale pentru hrănirea vieții pe Pământ.
Într-un document amplu și fascinant numit „Living in the Weather-World: Reconnection as a Path to Sustainability” (Trăind în Lumea Vremii: Reconectarea ca o Cale către Sustenabilitate), Stibbe subliniază cum reporterii meteo britanici descriu „chiar și cea mai mică urmă de umezeală sub formă de nori, ceață sau ploaie ușoară (‘o invazie de nori’, ‘o amenințare de ceață’)” ca fiind un lucru negativ. Există multe probleme asociate cu o viziune atât de îngustă asupra vremii.
În primul rând, o obsesie pentru soare alimentează un consumism dăunător. Când oamenii ajung să creadă că soarele este egal cu fericirea, cheltuiesc bani pentru a merge în vacanțe tropicale iarna în căutarea lui. Deși nu este nimic greșit în a călători ocazional (și, da, iarna poate fi rece), „a zbura pentru o săptămână în Spania este o soluție extremă, scumpă și doar temporară, în comparație cu a cumpăra un palton călduros dintr-un magazin second-hand.”
Stibbe continuă:
Aici stă o altă problemă a viziunii noastre negative asupra vremii fără soare: ne împiedică capacitatea de a observa și de a ne bucura de împrejurimile noastre. Promovează un sentiment de nemulțumire cu ceea ce avem și ne orbește în fața frumuseții și a regenerării care pot fi găsite mai aproape de casă. Nicio afacere nu ne va spune altfel, deoarece nu există profituri din plimbările prin cartier.
Mai mult, a fi atât de fixat pe soare reduce preocupările legate de încălzirea planetară și criza climatică – pentru că, dacă căldura prelungită este întotdeauna portretizată ca fiind de dorit, de ce să ne supărăm? Este ceea ce am fost condiționați să ne dorim.
Căldura, totuși, este un ucigaș notoriu și devine din ce în ce mai rea. Grist a raportat recent că un studiu publicat în Environmental Epidemiology a constatat 5.600 de decese anuale legate de căldură între 1997 și 2006: „Asta este mult mai mult decât estimarea CDC de 702 decese legate de căldură pe an pentru întreaga țară din 2004 până în 2018.”
O mare parte din vest este în flăcări din cauza incendiilor de vegetație, calitatea aerului se deteriorează, iar valurile de căldură urbane fac orașele imposibil de locuit fără aer condiționat. Winnipeg, Canada, a fost nevoită să închidă o sală de operație a unui spital în 2013 „deoarece sistemul de ventilație nu putea face față căldurii”, notează Grist. Valurile de căldură dăunează culturilor, pădurilor și populațiilor de animale terestre; în oceane, deteriorează coralii și alimentează înflorirea algelor toxice.
Și totuși, în ciuda acestor tragedii ecologice, scrie Stibbe, „Meteorologii nu par niciodată să vorbească despre ploaie ca despre ceva răcoritor, revigorant, tonifiant sau care susține viața, ci doar ca despre o dezamăgire sau un inconvenient.”
Cum putem schimba această narațiune?
Este clar că trebuie să începem să folosim un limbaj nou. Contactați meteorologii pe rețelele sociale și cereți discuții mai neutre despre vreme. Am făcut acest lucru cu CBC Radio din Canada, ale cărei reportaje alarmiste despre iarnă au un impact direct asupra afacerilor care se bazează pe frig și zăpadă pentru a supraviețui (ca să nu mai vorbim de lipsa de respect față de oamenii ca mine care iubesc iarna geroasă).
Putem privi către alte culturi, precum Japonia și Scandinavia, pentru interpretări mai pozitive ale vremii. Stibbe iubește haiku-ul și animația japoneză, care oferă frecvent descrieri elogioase ale vremii fără soare:
Părinții scandinavi își trimit copiii afară la joacă în orice fel de vreme, îmbrăcându-i corespunzător și așteptându-se să fie rezilienți în fața vântului, ploii și frigului. Programele lor de școală în pădure servesc, de asemenea, pentru a-i învăța pe copii că vremea este întotdeauna frumoasă, chiar dacă uneori este un pic mai sălbatică. Aceasta este o altă componentă cheie a schimbării acestei probleme: copiii trebuie să învețe că toate tipurile de vreme sunt necesare, frumoase și plăcute.
Stibbe face referire la Rachel Carson, bine-cunoscuta autoare a cărții „Silent Spring”. Se pare că a scris o altă carte, mai puțin faimoasă, numită „Sense of Wonder”, despre explorarea naturii împreună cu copiii. Ea susținea că copiilor nu ar trebui să li se refuze șansa de a se bucura de vreme pe care adulții lor supraveghetori o consideră „inconvenientă… implicând haine ude care trebuie schimbate sau noroi care trebuie curățat de pe covor”.
Alte recomandări pe care le face Stibbe sunt să-ți cultivi propria hrană, deoarece acest lucru îți oferă o perspectivă complet nouă asupra vremii, în special importanța ploii. El recomandă implicarea în eforturile comunitare de conservare a spațiilor verzi. El descrie eforturile sale personale de a opri construcția unui complex rezidențial masiv (4.700 de locuințe) în jurul satului său englezesc, care ar distruge hectare de teren verde. A găsit o scăpare într-o lege care stipula că, dacă un spațiu natural poate fi dovedit a avea o semnificație deosebită, poate fi protejat. Astfel a început o reflecție comunitară profundă asupra importanței spațiului, iar dezvoltarea a fost parțial redusă.
Aș îndemna oamenii să să investească în echipament de exterior mai bun, de asemenea. Echiparea întregii familii cu salopete de zăpadă excelente și haine impermeabile de ploaie este mult mai ieftină decât plata unei vacanțe de o săptămână la o stațiune. Acestea vor dura mulți ani și vor face viața mai plăcută pentru toate celelalte săptămâni în care nu stai pe o plajă.
Piesa elocventă a lui Stibbe este disponibilă public pentru a fi utilizată de toți educatorii și studenții, în speranța de a declanșa discuții și dezbateri și de a încuraja oamenii să locuiască în această așa-zisă „lume a vremii”. Utilitatea vremii ca instrument educațional nu ar trebui subestimată: „Este specială deoarece este ceva ce este experimentat direct de corpurile noastre în cele mai locale locuri, dar face parte dintr-un sistem global vast care se schimbă datorită activității umane.”
Aflați mai multe aici.
