Parte dintr-o serie în care încerc să calculez amprenta de carbon a vieții mele.
După cum am menționat anterior,m-am angajat să încerc să trăiesc un stil de viață de 1,5°, ceea ce înseamnă limitarea amprentei mele anuale de carbon la echivalentul a 2,5 tone metrice de emisii de dioxid de carbon. Aceasta înseamnă 6,85 kilograme pe zi.
Există o serie de puncte fierbinți în emisiile noastre de carbon, unde obținem cel mai mare impact pentru eforturile noastre de schimbare:
Înainte să pot începe cu adevărat această dietă de 2,5 tone, trebuie să-mi dau seama care sunt de fapt emisiile fiecărei opțiuni. Așa că să începem cu transportul local. Locuiesc într-o zonă suburbie veche de o sută de ani, deservită de tramai în centrul orașului Toronto și sunt norocos să am acces la aproape orice formă de transport, așa că am o mulțime de opțiuni. De asemenea, lucrez în mare parte de acasă, așa că distanțele mele de navetă sunt destul de mici, prin urmare transportul probabil nu va fi o problemă la fel de mare pentru mine cum ar fi pentru alții.
Activista britanică Rosalind Readhead a făcut multe cercetări pentru dieta ei înfricoșătoare de 1 tonă și îmi indică o serie de surse citate aici. Majoritatea cercetărilor au fost efectuate în Europa și utilizează măsurători metrice, și îmi cer scuze în avans cititorilor americani care nu sunt confortabili cu sistemul metric, dar în general mă voi baza pe acestea.
Analiza ciclului de viață/ EPA prin ECF/CC BY 2.0
Există două tipuri de emisii pe care trebuie să le contabilizăm pentru a ne determina cu adevărat amprenta: emisiile operaționale (cât carbon este produs efectiv în timpul funcționării) și emisiile încorporate, sau ceea ce eu numesc emisiile inițiale de carbon, care provin din producția obiectului care efectuează munca. Emisiile inițiale sunt greu de calculat cu exactitate; ați putea reuși să determinați cât carbon a fost emis, dar apoi trebuie să le amortizați pe durata de viață estimată a obiectului, în acest caz un vehicul.
Luați această analiză a emisiilor comparabile între un Tesla Model 3 cu o baterie fabricată în America, comparativ cu vehiculele convenționale. Persoanele de la Carbon Brief (CB) calculează emisiile inițiale de carbon (UCE) ale mașinii de bază (albastru închis), ale bateriei (albastru deschis) și ale ciclului combustibilului, „care include producția, transportul, rafinarea petrolului și generarea de electricitate”. Tesla este întotdeauna mai bună decât o mașină europeană medie. Dar calculele UCE se bazează pe o distanță parcursă de 150.000 km; așa cum am văzut, un Tesla ar putea dura de două ori mai mult. UCE-ul bateriei ar putea fi estimat mult prea sus și scade constant. O mașină europeană medie va avea, de asemenea, emisii mult mai mici decât o mașină americană medie.
Aceasta este o problemă fundamentală a calculelor UCE, și acestea ar trebui considerate ca linii directoare, un punct de plecare. Dar, în general, cred că Tesla este mai bun și mașinile convenționale sunt mai rele decât indică cifrele Carbon Brief. Și, după recentul meu fiasco matematic, tot ce fac cu cifrele ar trebui verificat de două ori.
Readhead a indicat un studiu realizat de Federația Europeană de Ciclism (ECF) care a prezentat alte cifre într-un studiu din 2011, cuantificând economiile de CO2 generate de ciclism. Între cele două, voi folosi aceste cifre pentru calculele mele din foaia de calcul:
foaia de calcul emisii de carbon/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
Primul lucru evident este că a conduce o mașină convențională, chiar și pe scurta distanță dus-întors de 15 km până unde predau, este destul de dezastruos, depășind mai mult de jumătate din bugetul meu zilnic. Naveta zilnică medie a unui american de 16 mile sau 25 km depășește complet bugetul, și asta conducând o mașină europeană mică. (Încă nu am reușit să găsesc date bune despre SUV-urile și camionetele americane). Mă bucur că am o bicicletă electrică.
Urmează: mâncarea pe care o consum.
