Internetul a fost în fierbere acest weekend, datorită răspunsului pasionat al CEO-ului Apple, Tim Cook, dat unui reprezentant al Centrului Național pentru Cercetare în Politici Publice (NCPPR) la ședința anuală a acționarilor companiei. Când reprezentantul NCPPR i-a cerut lui Cook să dezvăluie costurile inițiativelor de sustenabilitate ale Apple și să se angajeze să urmărească doar inițiative care oferă un randament decent și explicit al investiției (ROI), Cook și-a pierdut calmul obișnuit pentru a răspunde.
Iată cum MacObserver a relatat incidentul:
Două lucruri mi-au venit în minte când am citit despre răspunsul lui Cook:
1) Am fost încântat să-l aud abordând această problemă din perspectiva moralității, nu a economiei. Prea mult timp ne-am prefăcut că afacerile și etica sunt domenii reciproc exclusive sau cel puțin abia înrudite – abordând granițele etice în afaceri prin legi și reglementări, și apoi așteptând ca afacerile să facă tot ce pot pentru a obține profit în limitele acelor reglementări.
Și asta e o prostie.
Imaginați-vă dacă noi, ca indivizi, am ceda pur și simplu conceptul de etică legii, permițându-ne să facem orice am dori în căutarea plăcerii sau a succesului, atâta timp cât este legal. Ar fi un dezastru pentru noi ca civilizație și bănuiesc că nici nu ne-ar face prea fericiți. De ce ar trebui să ne așteptăm ca afacerile să se comporte astfel? Dacă afacerile pot într-adevăr modela lumea în bine – iar conservatorii sunt de obicei cei care susțin cu tărie acest lucru – atunci trebuie să reunim afacerile, etica și economia, astfel încât să putem urmări un concept mai larg despre ce înseamnă să fii de succes.
Fie că vorbim de companii B Corp sau de Fericirea Națională Brută, există nenumărate idei inteligente despre cum să realizăm acest lucru. Consider că răspunsul lui Tim Cook este o susținere implicită a acestor eforturi.
2) Nu pot să nu-mi doresc ca el să fi răspuns și argumentului economic pentru a depăși o viziune miopă asupra ROI-ului specific. De la ferma solară masivă a Apple din Charlotte până la planurile pentru cea mai mare instalație solară pe acoperiș din SUA, angajamentele Apple față de energia curată sunt, fără îndoială, o mișcare de afaceri inteligentă.
Fie că sunt văzute ca o acoperire împotriva costurilor energetice viitoare; o investiție într-o nouă paradigmă energetică în care Apple ar putea deveni un jucător major; sau pur și simplu un simbol puternic al responsabilității corporative care servește la construirea loialității față de brand și la obținerea unei acoperiri media favorabile, angajamentele Apple în materie de sustenabilitate nu pot fi comparate într-un mod direct (scuze!) cu achizițiile convenționale de energie.
Chiar dacă achiziționarea de cărbune sau petrol din nisipuri bituminoase este artificial de ieftină acum (preț la carbon cineva?), aceste achiziții nu aduc beneficii mărcii Apple ca lider corporativ. Mai rău, cu activiștii care vizează din ce în ce mai mult brandurile pentru expunerea lor la energia murdară și cu investitorii care se retrag de la companiile care nu iau în serios schimbările climatice, achiziționarea de energie murdară devine o responsabilitate corporativă.
Și asta este ceva ce e greu de calculat într-un tabel.
