Se spune că banii pun lumea în mișcare, așa că ar putea fi adevărat că banii o pot și duce la pieire. Fie că este vorba despre Banca Mondială sau JP Morgan Chase ori despre guvernul irlandez, există un motiv întemeiat pentru care activiștii s-au concentrat în ultimii ani pe finanțarea cărbunelui și pe exercitarea de presiuni asupra celor care dețin frâiele financiare pentru a nu mai fi atât de generoși cu companiile și industriile care profită de pe urma și contribuie la criza climatică în care ne aflăm.
Încet, dar sigur, această tactică pare să dea roade. Cel puțin, aceasta este impresia lăsată de cel mai recent comunicat publicat săptămâna aceasta de miniștrii G7 – Grupul celor șapte națiuni, format din Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Franța, Germania, Italia și Japonia – responsabili pentru climă și mediu.
Printre alte angajamente incluse în acel document, se numără un angajament explicit de a pune capăt rolului guvernelor lor în finanțarea internațională a proiectelor pe bază de cărbune:
Există multe motive întemeiate pentru a fi încurajați de această evoluție. În primul rând, și cel mai evident, mai puțini bani direcționați către cărbune înseamnă mai puțin cărbune produs și ars. Și chiar dacă alte țări – China și Australia, în special – continuă să tergiverseze renunțarea la cărbune, nu există nicio îndoială că un angajament din partea G7 lasă aceste alte națiuni considerabil mai izolate.
„Exploatarea cărbunelui a fost sub presiune săptămâna aceasta, după ce Agenția Internațională pentru Energie a declarat că nu ar trebui să mai fie nevoie de noi mine de cărbune dacă lumea vrea să reducă emisiile la zero net până în 2050”, a raportat Financial Times.
Scriind pentru think tank-ul european pentru climă E3G chiar înainte de acest ultim comunicat, Hanna Hakko a prezentat presiunea din culise exercitată asupra Japoniei pentru a se alătura celorlalte națiuni G7 pe acest subiect – în special pentru că, până de curând, se credea că Japonia ia în considerare finanțarea proiectelor pe bază de cărbune atât în Indonezia, cât și în Bangladesh, ca parte a eforturilor sale internaționale de finanțare. Remarcând că presiunea din partea națiunilor partenere G7 s-a combinat cu relațiile pozitive dintre SUA și Japonia; o regândire regională din partea Băncii Asiatice de Dezvoltare; precum și o schimbare a poziției instituțiilor bancare din sectorul privat al Japoniei cu privire la cărbune, Hakko a scris că momentul era propice pentru un astfel de angajament.
Nu este vorba doar despre cărbune, însă. Viteza cu care terenul s-a mișcat sub picioarele industriei cărbunelui ar trebui să servească drept avertisment și pentru alte industrii ale combustibililor fosili – și pentru susținătorii lor financiari. Scriind cu ceva timp în urmă pe Twitter – cu mult înainte de acest ultim anunț G7 – renumitul futurist Alex Steffen a sugerat că problemele cărbunelui ar putea fi un semn prevestitor pentru petrol, gaze și alte sectoare cu emisii mari de carbon:
În mod similar, CEO-ul BlackRock, Larry Fink – atunci când a folosit faimosul său mesaj «Scrisoarea lui Larry» pentru a cere o remodelare fundamentală a finanțelor – a susținut că ne putem aștepta ca riscul climatic real și perceput în rândul finanțatorilor să devină un motor al schimbării:
Nu cu mult timp în urmă, cei dintre noi care urmăreau clima și mediul înconjurător eram – cel mai probabil – resemnați cu ideea că finanțarea tradițională era în mare parte aliată cu cărbunele și alți combustibili fosili. Și totuși, încet, sigur, începem să vedem robinetul banilor închizându-se.
Da, încă nu se întâmplă suficient de repede. Și da, mai sunt multe de făcut. Totuși, putem fi încurajați de cât de improbabil ar fi fost un anunț ca acesta acum doar câțiva ani. Având în vedere că problemele climatice ale cărbunelui sunt împărtășite de o gamă largă de alte industrii, putem extrapola, de asemenea, că nu va fi ultimul astfel de anunț în lunile și anii care urmează.
