Și nu sunt singuri…
În timp ce Statele Unite erau concentrate pe tulburările politice din Alabama, au venit mai multe vești bune de la Summitul „Un Pământ” de la Paris – o conferință menită să dea curs Acordului Climatic de la Paris, cu un accent specific pe finanțe. Principala dintre aceste anunțuri, cred, a fost vestea că Banca Mondială va opri finanțarea proiectelor de petrol și gaze din amonte începând cu 2019. (Banca a menționat că pot fi făcute excepții rare pentru gaze în cele mai sărace țări.) De asemenea, demn de remarcat a fost anunțul gigantului de asigurări AXA că va dezinvesti încă 3 miliarde de euro din proiecte de cărbune și nisipuri bituminoase, va cvadrupla investițiile verzi la 12 miliarde de euro până în 2020 și, de asemenea, va înceta să asigure noi proiecte de construcție pe bază de cărbune sau afaceri cu nisipuri petroliere.
Pe lângă numeroasele alte angajamente de acest fel din partea corporațiilor, statelor naționale și organizațiilor non-profit, este corect să spunem că – indiferent de ce se întâmplă în Washington, D.C. – sunt transmise mesaje puternice despre direcția în care se îndreaptă economia mondială. Desigur, este, de asemenea, corect să spunem că această veste vine într-un moment de incendii de pădure record în California și o topire fără precedent a gheții marine în Arctica, așa că până și nivelurile ambițioase de angajament care apar în prezent vor trebui intensificate și mai mult.
Dar să nu subestimăm semnificația.
Ori de câte ori scriu despre mișcarea în creștere de dezinvestire din combustibilii fosili, criticii tind să ofere două contraargumente:
1) Scala dezinvestirilor este prea mică pentru a face o diferență
2) Dezinvestirea este lipsită de sens, deoarece altcineva va investi în loc
Primul dintre aceste argumente pare deja lipsit de relevanță, dată fiind amploarea evidentă a dezinvestirilor care au avut loc deja și numărul tot mai mare de instituții dispuse să se alăture. Dar un nou studiu de la Școala de Mediu, Întreprindere și Dezvoltare (SEED) de la Universitatea din Waterloo sugerează că și al doilea argument este inexact. Se pare că anunțurile de dezinvestire din combustibilii fosili au un impact statistic semnificativ asupra prețului acțiunilor companiilor de combustibili fosili. Și deoarece prețurile scăzute ale acțiunilor cresc costul capitalului, aceasta înseamnă că există un impact direct asupra capacității unei companii de explorare și nouă producție.
Da, mai avem un drum lung de parcurs până când mișcarea de dezinvestire va răsturna Marea Energie. Și da, dezinvestirea și investiția trebuie să meargă întotdeauna mână în mână. Dar nu lăsa pe nimeni să-ți spună că nu face nicio diferență:
Piețele se schimbă, și se schimbă în direcția noastră.
