PassiveHouse e pentru slabi; standardul Powerhouse e extrem de dificil. Și acești norvegieni îl aplică în întuneric.
Standardul energetic norvegian Powerhouse este, de departe, cel mai riguros din lume. De fapt, l-am descris odată ca ”o nebunie”. Clădirea nu este doar cu energie net zero, echilibrând producția de energie și achizițiile de energie pe parcursul anului; nu este doar Passive House – este „plus energie”.
© Snohetta
Aceasta reprezintă energia încorporată totală în toate materialele, echipamentele de construcție și camioanele care fac livrări pentru construcția clădirii, rambursată pe durata de viață estimată a clădirii de 60 de ani, generată prin energie solară, eoliană și răcire din mare, aer sau sol prin pompă de căldură. Și asta în Norvegia, la nord de cercul polar arctic, unde soarele strălucește abia câteva luni pe an. Unde unii ar spune că Passive House nu este practic și energia solară este imposibilă. E o nebunie.
Cu toate acestea, Snøhetta continuă să o facă; Svart este a treia lor clădire Powerhouse sau cu energie zero. Și toate sunt superbe.
© Snohetta
Svart este un hotel construit la nord de cercul polar arctic, la poalele ghețarului Svartisen din nordul Norvegiei. Designul „este inspirat de arhitectura vernaculară locală sub forma ‘fiskehjell’ (structură din lemn în formă de A pentru uscarea peștelui) și ‘rorbue’ (un tip tradițional de casă sezonieră folosită de pescari).” Este construit în principal din lemn și susținut pe „stâlpi din lemn rezistenți la intemperii care se întind pe câțiva metri sub suprafața fiordului. Stâlpii asigură faptul că clădirea are o amprentă minimă asupra naturii nepătate și îi conferă clădirii un aspect aproape transparent.”
© Snohetta
Fondatorul Snøhetta, Kjetil Trædal Thorsen, este citat:
Sunt mulți care spun că grija pentru energia încorporată este absurdă și inutilă; că spuma de plastic economisește mult mai multă energie decât se folosește la fabricarea ei și că betonul durează pentru totdeauna, așa că cui îi pasă. John Straube a scris că „analizele științifice ale energiei pe ciclul de viață au constatat în mod repetat că energia utilizată în funcționarea și întreținerea clădirilor eclipsează așa-numita energie ‘încorporată’ a materialelor.” În Positive Energy Homes, autorii spun că, pe termen lung, nu contează cu adevărat și că nu se pierde niciodată, deoarece totul poate fi reutilizat dacă ești atent, „depozitele de deșeuri de astăzi vor deveni magazinele de hardware de mâine.”
© Snohetta
Deci, de ce ar dezvolta cineva un standard atât de riguros care te obligă să rambursezi toată energia încorporată?
Răspunsul este simplu. Există multe modalități de a construi o clădire eficientă din punct de vedere energetic, dar avem opțiuni cu privire la materialele pe care le folosim. Alegem materiale care necesită multă energie și combustibili fosili pentru a fi fabricate și emit tone de CO2 într-un impact masiv chiar acum sau ne străduim să generăm cât mai puțin posibil și să tratăm acest lucru ca un împrumut pe care îl rambursăm? După cum notează cei de la Powerhouse,
© Snohetta/ Larvik House
Este mult mai ușor să rambursezi împrumutul dacă nu folosești materiale cu energie încorporată mare, cum ar fi betonul, plasticul sau aluminiul. Este interesant de remarcat faptul că, în Casa Larvik a Snøhetta, cea mai mare parte a energiei încorporate era în panourile solare; următorul element ca mărime erau pereții exteriori, cel mai probabil din cauza geamurilor.
Serios, PassiveHouse e pentru slabi și nici nu mă apucați de PHIUS; Snøhetta a demonstrat încă o dată că poate proiecta clădiri uimitor de superbe, la nord de cercul polar arctic, care respectă cel mai dificil standard energetic din lume și o fac în întuneric. Nimic altceva nu se apropie. Iată un link către standardul complet Powerhouse (PDF); citiți-l și plângeți.
© Snohetta
