Despăduririle au scos la iveală marile geoglife geometrice construite acum peste 2.000 de ani – descoperirea lor oferă lecții valoroase pentru prezent.
Pădurea tropicală amazoniană este atât de bogată, atât de densă în copaci, încât solul pădurii este constant în întuneric. Vegetația ascunde multe lucruri, de la comunități indigene izolate care nu au avut încă contact cu lumea exterioară, până la, așa cum tocmai s-a descoperit, structuri masive de pământ construite acum peste 2.000 de ani.
Structurile de pământ împrejmuite cu șanțuri, din statul Acre, în vestul Amazoniei braziliene, au fost descoperite în timpul cercetărilor efectuate de Jennifer Watling, în prezent cercetător post-doctoral la Muzeul de Arheologie și Etnografie, Universitatea din São Paulo. Ascunse timp de secole de copaci, despăduririle moderne au scos la iveală cele peste 450 de geoglife geometrice mari.
Structurile de pământ sunt răspândite pe o suprafață de aproximativ 13.000 de kilometri pătrați. Și la ce au fost folosite nu este pe deplin înțeles. Puține artefacte au fost găsite în timpul săpăturilor, determinând experții să respingă ideea că ar fi putut fi așezări. Configurația lor nu indică faptul că ar fi fost folosite pentru apărare. Probabil că au fost folosite doar ocazional, poate ca locuri de întâlnire ritualice – dar nimeni nu poate spune cu siguranță.
Dar poate chiar mai fascinant este faptul că descoperirea contrazice ideea că ecosistemul pădurii tropicale a fost anterior neatins de omenire.
„Faptul că aceste situri au rămas ascunse secole la rând sub pădurea tropicală matură contestă cu adevărat ideea că pădurile amazoniene sunt „ecosisteme virgine”,” spune Watling.
„Am vrut imediat să știm dacă regiunea era deja împădurită când au fost construite geoglifele și în ce măsură oamenii au influențat peisajul pentru a construi aceste structuri de pământ.”
Cu multă răbdare, precum și cu metode de ultimă generație, echipa de cercetare a reconstruit 6.000 de ani de istorie a vegetației și a incendiilor în jurul a două dintre situri. Potrivit Universității din Exeter, unde Watling își făcea doctoratul în timpul cercetării, echipa a descoperit că oamenii au modificat puternic pădurile de bambus timp de milenii și au fost create mici defrișări temporare pentru a construi geoglifele:
Ceea ce sugerează acest lucru este ceva ce am văzut iar și iar. Oamenii care au trăit mult timp în anumite ecosisteme știu cum să lucreze cu ele într-un mod care le susține, mai degrabă decât să le distrugă. Zonele de coastă ale Columbiei Britanice, unde Națiunile Prime (First Nations) au trăit timp de milenii, îmi vin în minte – în 13.000 de ani de ocupație repetată, productivitatea pădurii tropicale temperate de acolo a fost de fapt îmbunătățită, nu împiedicată. Nu ar trebui să fie chiar atât de greu.
„În ciuda numărului mare și a densității siturilor de geoglife din regiune, putem fi siguri că pădurile din Acre nu au fost niciodată defrișate pe o scară atât de amplă, sau pentru o perioadă atât de lungă, cum s-a întâmplat în ultimii ani,” spune Watling.
„Dovezile noastre că pădurile amazoniene au fost gestionate de populațiile indigene cu mult înainte de contactul european nu ar trebui citate ca justificare pentru utilizarea distructivă și nesustenabilă a terenului practicată astăzi,” a adăugat ea. „În schimb, ar trebui să servească la evidențierea ingeniozității regimurilor de subzistență din trecut care nu au dus la degradarea pădurilor și a importanței cunoștințelor indigene pentru găsirea unor alternative de utilizare mai durabilă a terenului.”
