Deși majoritatea ocupațiilor umane dăunează peisajului, cercetările arată că Popoarele Prime de pe coasta Columbiei Britanice au făcut pădurea să prospere.
Par a fi puține locuri în lume unde marșul persistent al dezvoltării umane nu a dus la distrugerea habitatelor într-o anumită măsură. Venim, vedem, cucerim. Copaci și ecosisteme? Bagatelă. Potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), pierdem aproximativ 200 de kilometri pătrați de pădure în fiecare zi din cauza deciziilor că terenul ar trebui folosit pentru altceva.
Dar în zonele de coastă ale Columbiei Britanice, unde Popoarele Prime au trăit de milenii, situația nu este deloc așa. De fapt, 13.000 de ani de ocupație repetată au avut efectul opus; productivitatea pădurii tropicale temperate a fost îmbunătățită, nu împiedicată, conform cercetărilor.
„Este incredibil că, într-o perioadă în care atât de multe cercetări ne arată moștenirea negativă pe care o lasă oamenii în urmă, aici este povestea opusă”, spune liderul studiului Andrew Trant, profesor la Facultatea de Mediu a Universității din Waterloo. „Aceste păduri prosperă datorită relației cu Popoarele Prime de coastă. Timp de peste 13.000 de ani – 500 de generații – oamenii au transformat acest peisaj. Așadar, această zonă care la prima vedere pare nealterată și sălbatică este de fapt puternic modificată și îmbunătățită ca urmare a comportamentului uman.”
© Will McInnes/Institutul Hakai
Cercetătorii au examinat 15 foste situri de locuire din Rezervația Hakai Lúxvbálís de pe insulele Calvert și Hecate, folosind metode ecologice și arheologice pentru a compara productivitatea pădurii. Ei au descoperit că arborii care cresc în fostele situri de locuire sunt mai înalți, mai groși și mai sănătoși decât cei din pădurea înconjurătoare. Ei concluzionează că acest lucru este rezultatul, în mare parte, al scoicilor aruncate și al focului.
După cum s-a dovedit, mii de ani de consum de crustacee intertidale în dietă au dus la acumularea de movile adânci de scoici, în unele locuri de peste 4,5 metri adâncime și acoperind întinderi masive de suprafață forestieră. Scoicile erau folosite pentru terasare și drenaj, sau aruncate ca deșeuri. Depozitarea scoicilor în interiorul uscatului a îmbogățit solul cu nutrienți de origine marină pe măsură ce scoicile se descompun lent în timp; acest lucru, împreună cu utilizarea atentă a focului, a ajutat pădurea prin creșterea pH-ului solului și a nutrienților vitali, precum și prin îmbunătățirea drenajului solului.
Autorii concluzionează: „Ecosistemele cu o istorie de utilizare umană extinsă prin exploatare forestieră comercială, dezvoltare sau alte forme de extracție contemporană a resurselor sunt adesea considerate degradate și perturbate. Aici oferim consecințe alternative ale managementului uman extins și pe termen lung în zonele de coastă.”
„Este clar că Popoarele Prime de coastă au dezvoltat practici care au îmbunătățit ecosistemele cu nutrienți limitați”, adaugă ei, „făcând mediul care le susținea și mai productiv.”
Este atât de simplu; tratează mediul cu respect și empatie, oferă-i lucruri care îl hrănesc în loc să-l otrăvească, și el va fi generos în schimb. Avem multe de învățat.
