Suricatele pot fi cetățeni model, ajutându-și comunitățile cu servicii precum babysitting-ul, îngrijirea și pază. Cu toate acestea, în ciuda grupurilor lor familiale faimos de cooperante — și adorabile —, societatea suricatelor poate fi, de asemenea, surprinzător de competitivă.\n\n Cunoscute sub numele de \”haite\”, coloniile de suricate numără până la 50 de indivizi, reproducerea fiind aproape total limitată la o pereche dominantă. Puii acestei perechi ajută la creșterea copiilor și la alte treburi, așteptând șansa de a moșteni tronul și de a deveni părinți. Femelele subordonate sunt clasificate într-o ierarhie bazată pe vârstă și greutate, formând ceea ce oamenii de știință numesc o \”coadă reproductivă\”.\n\n Când o femelă dominantă moare, fiica ei cea mai mare și mai grea este, în mod normal, următoarea în linie. Uneori, totuși, o fiică mai tânără o depășește pe sora ei mai mare și o ocolește în coada reproductivă. Și un studiu nou oferă o imagine fascinantă a modului în care aceste rivalități între frați se desfășoară: se transformă în concursuri culinare.\n\n Studiul, publicat săptămâna aceasta în revista Nature, arată că suricatele tinere știu cum să își ajusteze dieta — și astfel să își gestioneze propria rată de creștere — pentru a-și depăși rivalii apropiați. Concursurile lor culinare sunt de fapt concursuri de creștere, oferind prima dovadă a creșterii competitive la mamifere, spun cercetătorii.\n\n Pentru a dezvălui acest lucru, autorii s-au bazat pe o relație neobișnuită cu un grup de suricate sălbatice de la Rezervația Kuruman River din deșertul Kalahari din Africa de Sud. Din 1993, zoologul Tim Clutton-Brock de la Universitatea Cambridge și colegii săi au urmărit mai mult de 40 de haite de suricate din regiune, totalizând mii de indivizi care sunt recunoscuți prin marcaje cu vopsea. Suricatele au fost obișnuite cu oamenii, astfel încât cercetătorii să le poată studia de aproape, iar majoritatea au fost chiar dresate să urce pe cântare electronice pentru cântăriri regulate (fotografiate mai jos).\n\n Mai întâi, cercetătorii au identificat perechi de surori în cadrul unui grup de suricate. Apoi au stimulat artificial creșterea surorii mai tinere din fiecare pereche, hrănind-o de trei ori pe zi cu ou fiert tare. Surorile mai tinere au fost cântărite zilnic timp de trei luni, la fel ca și surorile mai mari care nu au primit niciun ou fiert tare.\n\n Mâncarea în plus a făcut ca suricatele mai tinere să ia în greutate, dar a avut și un efect indirect asupra surorilor lor mai mari: au început să mănânce mai multă mâncare pe zi singure și să ia mai mult în greutate, într-o încercare evidentă de a-și depăși surorile mai mici. Alte suricate ale căror frați nu au fost hrăniți de oameni de știință nu au făcut acest lucru.\n\n \”În mod semnificativ, măsura în care sora mai mare și-a crescut greutatea a fost mai mare atunci când creșterea în greutate a surorii sale mai tinere a fost relativ mare decât atunci când a fost mică\”, potrivit unui comunicat emis de Universitatea Cambridge. Cu alte cuvinte, suricatele mai în vârstă nu mâncau doar mai multă mâncare — își recalibra specific dietele într-o cursă pentru a se îngrășa mai repede decât restul familiei.\n\n Odată ce o suricată devine dominantă, totuși, mâncatul competitiv nu s-a terminat. Mandatul ei la vârf este mai lung, iar succesul ei reproductiv este mai mare, dacă rămâne mai grea decât cea mai grea subordonată a ei, raportează cercetătorii. Și timp de trei luni după ce a fost încoronată, femelele dominante continuă să ia în greutate pentru a-și consolida noul statut de la posibili uzurpatori, chiar dacă sunt deja adulte. De asemenea, gradul de creștere în greutate este mai mare dacă subordonatul cel mai greu de același sex este aproape de ele în greutate.\n\n Cercetătorii au studiat și suricatele masculi, deși scara lor socială funcționează puțin diferit. Masculii își părăsesc grupul natal în jurul vârstei maturității sexuale, apoi încearcă să-i înlocuiască pe masculii din alte haite. Dar greutatea corporală este importantă și pentru ei, deoarece studiul a dezvăluit o strategie competitivă de creștere în greutate în rândul masculilor subordonați, cel mai greu mascul devenind adesea dominant.\n\n Deci, cum își urmăresc suricatele creșterea în greutate una alteia? \”Suricatele sunt intens sociale și toți membrii grupului se angajează în lupte, urmăriri și jocuri de luptă\”, spune Clutton-Brock. \”Deoarece trăiesc împreună în apropierea atât de strânsă și interacționează de multe ori în fiecare zi, nu este surprinzător faptul că suricatele individuale sunt capabile să își monitorizeze reciproc forța, greutatea și creșterea.\”\n\n Dacă creșterea în greutate este atât de importantă, de ce suricatele nu mănâncă cât mai mult posibil, îngrășându-se până la a deveni stăpâni obezi? Nu este atât de simplu, scriu cercetătorii — adăugarea unei greutăți mai mari decât este necesar ar putea prezenta riscuri pentru sănătate necunoscute, iar a fi prea obsedat de căutare ar putea lăsa suricatele vulnerabile la prădători.\n\n \”Alocarea de resurse suplimentare pentru creștere de către indivizi provocați poate deprima funcția imunitară și poate reduce longevitatea ca urmare a creșterii stresului oxidativ și a scurtarea telomerilor\”, scriu ei, \”în timp ce creșterea timpului petrecut cu căutarea hranei poate crește riscul de prădare, care este mare la suricate.\”\n\n Acest studiu face parte din proiectul Kalahari Meerkat, în curs de desfășurare, astfel încât cercetările viitoare pot arunca mai multă lumină asupra costurilor mâncării competitive a suricatelor. Cercetătorii speră, de asemenea, să afle mai multe despre rolul pe care îl joacă hormonii în acest proces, observând că \”profilul hormonal al suricatelor dominante este distinct de cel al subordonaților\”. În plus, adaugă ei, deoarece dimensiunea și greutatea afectează succesul reproductiv la multe mamifere sociale, acest tip de creștere competitivă poate apărea și la alte specii sociale, \”posibil inclusiv la mamiferele domestice, primatele non-umane și oameni\”.\n\n Suricatele sunt, evident, foarte diferite de oameni, dar există unele similitudini. La fel ca noi, suricatele au relații complicate cu frații lor. Sunt rivalii lor cei mai apropiați pentru resurse, dar și cei mai buni aliați în momente de pericol. Și nu multe rezumă această dinamică la fel de bine ca o luptă jucăușă între suricate:\n\n
Suricatele își rezolvă rivalitățile prin concursuri culinare
