Pentru sportivii care concurează, există o singură culoare care contează la Jocurile Olimpice și Paralimpice de la Tokyo 2020 din Japonia: aurul. Pentru organizatorii care le-au planificat, totuși, există o culoare cu totul diferită care merită lăudată: verdele.
De la început, Comitetul de Organizare Tokyo al Jocurilor Olimpice și Paralimpice a subliniat importanța sustenabilității și a stabilit obiective ambițioase pentru a-și demonstra angajamentul față de gestionarea mediului. Sperând să devină cele mai ecologice Jocuri de până acum, a stabilit ca principiu călăuzitor conceptul de sustenabilitate, „Fii mai bun, împreună: Pentru planetă și pentru oameni”. Sub această umbrelă, a conceput un program amplu de sustenabilitate cu care să urmărească obiective specifice, inclusiv „trecerea către zero emisii de carbon”, producerea de zero deșeuri și restaurarea biodiversității.
„Sustenabilitatea a devenit, fără îndoială, un aspect esențial al Jocurilor Olimpice și Paralimpice”, a declarat Toshiro Muto, CEO Tokyo 2020, în 2018, cu ocazia anunțării planului de sustenabilitate al Jocurilor. „Sunt încrezător că eforturile Tokyo 2020 de a atinge o societate cu zero emisii de carbon, de a limita risipa de resurse și de a încuraja luarea în considerare a drepturilor omului, printre altele, vor deveni moșteniri ale acestor Jocuri.”
Potrivit Reuters, eforturile Tokyo 2020 includ podiumuri fabricate din materiale plastice reciclate, medalii forjate din telefoane mobile vechi și alte electronice reciclate, vehicule electrice care transportă sportivii și jurnaliștii între locații, paturi din carton reciclabile în dormitoarele sportivilor și un program extins de compensare a emisiilor de carbon care va ajuta Jocurile Olimpice să atingă o amprentă negativă de carbon.
„Jocurile de la Tokyo 2020 reprezintă o oportunitate unică în viață de a demonstra la o scară fără precedent cum ar putea arăta tranziția către o societate durabilă”, a declarat fostul președinte Tokyo 2020, Yoshiro Mori, în „Raportul de sustenabilitate înainte de Jocuri” al Tokyo 2020, publicat în aprilie 2020. „Sarcina de a face societatea durabilă este plină de provocări, dar angajamentul tuturor celor implicați în Jocuri ne va permite să depășim aceste provocări. Modelarea acestui angajament este unul dintre rolurile noastre cele mai fundamentale și centrale în calitate de organizatori ai Jocurilor.”
Dar Tokyo 2020 nu este modelul pe care pretinde a fi, susțin criticii. Printre aceștia se numără Fondul Mondial pentru Natură (WWF), care în 2020 și-a exprimat îngrijorarea cu privire la achiziționarea de lemn, produse piscicole, hârtie și ulei de palmier pentru Jocuri, protocoalele pentru acestea fiind „mult sub standardele de sustenabilitate acceptate la nivel global”.
Cercetători de la Universitatea din New York, Universitatea din Lausanne din Elveția și Universitatea din Berna, tot din Elveția, au criticat, de asemenea, Jocurile. În ediția din aprilie 2021 a revistei Nature Sustainability, aceștia analizează toate cele 16 ediții ale Jocurilor Olimpice care au avut loc din 1992 și concluzionează că Jocurile au devenit de fapt mai puțin sustenabile, nu mai mult. Tokyo 2020, afirmă ei, este a treia cea mai puțin sustenabilă ediție a Jocurilor Olimpice care a avut loc în ultimii 30 de ani. Cea mai sustenabilă ediție a Jocurilor Olimpice a fost Salt Lake City în 2002, iar cea mai puțin sustenabilă a fost Rio de Janeiro în 2016.
Sustenabilitatea – sau lipsa acesteia – este o funcție în mare parte a dimensiunii, potrivit cercetătorului David Gogishvili de la Universitatea din Lausanne, unul dintre coautorii studiului. Când Tokyo a găzduit pentru prima dată Jocurile Olimpice în 1964, au participat 5.500 de sportivi, a spus el într-un recent interviu cu revista de arhitectură și design Dezeen; în 2021, sunt aproximativ 12.000.
„Mai mulți sportivi înseamnă mai multe evenimente, mai multe țări participante și mai mulți jurnaliști. Au nevoie de mai multe locații, cazare și o capacitate mai mare, ceea ce înseamnă mai multe construcții și o amprentă ecologică mai negativă”, a explicat Gogishvili, care a spus că majoritatea eforturilor ecologice ale Tokyo 2020 „au un efect mai mult sau mai puțin superficial”.
Printre eforturile problematice de sustenabilitate ale Jocurilor se numără utilizarea lemnului în noile construcții. Într-o încercare de a reduce emisiile, clădiri precum Piața Satului Olimpic/Paralimpic, Stadionul Olimpic și Centrul de Gimnastică Ariake au fost construite folosind lemn local japonez care va fi demontat și reutilizat după Jocurile Olimpice. Dar, potrivit Dezeen, o parte din acest lemn a fost legată de defrișări, ceea ce, spun ei, „anulează efectiv impactul pozitiv al acestuia”.
Strategia de decarbonizare a Jocurilor este similar contraproductivă, susține Gogishvili, care spune că compensările de carbon, precum cele utilizate de Tokyo 2020, pot ajuta la reducerea emisiilor viitoare, dar nu fac nimic pentru a atenua pe cele existente.
„Compensările de carbon au fost criticate de diverși academicieni, deoarece ceea ce ne spun este: vom continua să emitem, dar vom încerca doar să compensăm”, a continuat Gogishvili, care a spus că sunt necesare „schimbări radicale” pentru a face Jocurile viitoare mai sustenabile. De exemplu, a spus că ar trebui să existe un organism independent care să evalueze afirmațiile de sustenabilitate ale Jocurilor Olimpice și un grup de orașe consacrate între care Jocurile să alterneze constant, pentru a elimina necesitatea construirii constante de noi infrastructuri în orașe noi.
Și referitor la punctul său anterior, Jocurile ar trebui reduse ca dimensiune. „Primele Jocuri Olimpice moderne, care au fost găzduite la Atena la sfârșitul secolului al XIX-lea, au avut doar 300 de sportivi”, a concluzionat Gogishvili. „Desigur, nu spunem că trebuie să ajungem la acel nivel. Dar trebuie să existe o discuție… care să ia în considerare realitățile actuale ale lumii și criza climatică care urmează pentru a ajunge la un număr rezonabil.”
