Bateriile termice sunt în știri și toată lumea este atât de entuziasmată! Titlurile variază de la „‘Bateria de nisip’ ar putea rezolva marea problemă a energiei verzi” de la BBC, la „Ce naiba e o ‘baterie de nisip’? Și de ce sunt atât de entuziasmat?” de la The Next Web. Deci de ce sunt eu atât de nepăsător? Probabil pentru că bateria de nisip discutată este practic doar o formă de stocare sezonală a energiei termice (STES) — un concept care există de zeci de ani.
Principiul de bază este că în țările nordice există zile lungi și fierbinți de vară cu mai multă energie solară decât poate fi folosită și zile scurte și reci de iarnă când este nevoie de multă căldură și nu este suficient soare. La Drakes Landing din Alberta, Canada, colectorii solari termici adună căldura și o depozitează într-o zonă izolată de nisip și rocă sub parc, extrăgând căldura iarna, acoperind 90% din necesarul lor de încălzire. În Vojens, Danemarca, cea mai mare baterie termică din lume folosește apă într-o fostă groapă de pietriș. Căldura în exces generată în timpul verii de centralele de termoficare este stocată și pompată înapoi iarna. La Universitatea Metropolitană din Toronto (unde predau), inginerii stochează căldura în fundațiile clădirilor din beton, ceea ce este cu adevărat inteligent.
Diferența cu „bateria de nisip” din Finlanda de la Polar Night Energy (PNE) este că folosesc excesul de electricitate de la fermele solare și eoliene și îl trec prin încălzitoare cu rezistență — nimic sofisticat, doar un încălzitor obișnuit de tip prăjitor de pâine — și încing nisipul foarte tare. Până la 1.000 de grade Celsius — de peste 10 ori mai fierbinte decât stocarea de la Drakes Landing. Asta înseamnă că pot stoca mai multă căldură în mai puțin nisip.
Pe site-ul PNE, ei explică: „În interiorul nisipului construim sistemul nostru de transfer de căldură care permite transportul eficient al energiei către și dinspre stocare. Izolația adecvată între stocare și mediu asigură o perioadă lungă de stocare, de până la luni, cu pierderi minime de căldură.”
Ei menționează, de asemenea, că au luat în considerare totul, inclusiv carbonul încorporat al construcției.
Se poate spune, de asemenea, că emisiile încorporate ar fi putut fi chiar mai mici dacă ar fi săpat o groapă în pământ, ar fi izolat-o și apoi ar fi umplut-o cu nisip. Sau, așa cum notează ei, nisipul este ieftin — ar fi putut folosi mult mai mult și să încălzească nisipul la o temperatură mai scăzută, și cu un delta T sau diferență de temperatură mai mică, necesitând mai puțină izolație. Sistemul de termoficare și piscina alimentate din acest sistem nu au nevoie de apă la 800 de grade C.
Dacă vreți să vă apucați de treabă și să faceți asta singuri, Roger Abdo de la HydroSolar din Quebec detaliază calculul pentru construirea propriului sistem subteran de stocare sezonală a energiei termice (USTES) care stochează căldura de la boilere solare cu tuburi vidate, care sunt mult mai eficiente în transformarea luminii solare în căldură decât panourile solare care alimentează o rezistență de prăjitor de pâine. Conceptual, nu este diferit de ceea ce face PNE.
Chiar și inginerul și co-fondatorul Markku Ylönen înțelege acest lucru și minimalizează ideea pentru Euronews: „Nu e nimic sofisticat acolo. Partea complexă se întâmplă pe calculator; trebuie să știm cum se mișcă energia, sau căldura, în interiorul stocării, astfel încât să știm tot timpul cât este disponibil și cu ce rată putem descărca și încărca.”
Niciuna dintre acestea nu diminuează realizarea lui Ylönen și Tommi Eronen; ei au luat conceptul de STES și l-au pus într-un pachet compact de hardware, inclusiv un siloz care se întâmplă să arate ca o baterie gigantică, și software pe care clienții îl pot comanda, parca oriunde și adăuga doar nisip. Ei nu o numesc niciodată baterie — doar stocare de căldură sau energie termică.
Pe pagina de presă, PNE notează că povestea Polar Night Energy a devenit virală după ce BBC a preluat-o; s-ar putea ca Matt McGrath de la BBC să fi inventat termenul „baterie de nisip”, un nume mult mai sexy și o analogie inteligentă, mai ales acum când toată lumea vorbește despre baterii. PNE ar trebui să-i plătească o redevență.
Apoi McGrath scrie că „chiar acum, majoritatea bateriilor sunt fabricate cu litiu” — nu sunt; bateriile cu plumb-acid reprezintă 70% din piață — și echivalează stocarea waților de căldură cu wații de electricitate. El duce analogia la extrem în ultimele secunde ale videoclipului, spunând: „Această idee încă se confruntă cu unele provocări: poate stoca electricitate la fel de bine ca și căldura?” Răspunsul scurt este nu.
Acesta este motivul pentru care continui să scriu articole precum „De ce fiecare casă ar trebui să fie o baterie termică” — bateriile sunt populare. Polar Night Energy este popular. Dar poate această acoperire mediatică se supraîncălzește puțin.
