Specii invazive: Plosnița marmorată brună

Plosnițele marmorate brune (Halyomorpha halys) sunt un dăunător invaziv întâlnit în majoritatea Statelor Unite continentale. Numită după glandele de miros situate pe abdomen și torace, plosnița marmorată eliberează un miros neplăcut atunci când este amenințată sau rănită. Originară din Asia, experții cred că specia a fost introdusă pentru prima dată în Statele Unite prin intermediul containerelor de transport, în jurul mijlocului anilor 1990. Sunt cele mai concentrate în regiunea Atlanticului Mijlociu, dar au fost identificate în majoritatea statelor SUA și în Districtul Columbia.

Prezența lor este o preocupare specială pentru fermieri, deoarece pot deteriora o gamă largă de culturi de fructe, legume și câmp de mare valoare, precum și plante ornamentale. În lunile de iarnă, plosnițele adulte caută adăpost în case și alte structuri, provocând, de asemenea, infestări și în afara mediilor agricole. Deși plosnițele marmorate brune nu sunt periculoase pentru animalele de companie sau pentru oameni, deoarece nu mușcă și nu provoacă daune clădirilor, mirosul lor neplăcut poate transforma populațiile mari de insecte din casă într-o neplăcere.

Cum au fost introduse plosnițele marmorate brune în Statele Unite?

Deși specia este originară din China, Japonia, Coreea și Taiwan, a fost detectată acum și în cel puțin 38 de state americane. A fost înregistrată pentru prima dată în 2001 în Allentown, Pennsylvania. Până în 2003, cercetătorii de la Universitatea Cornell au identificat oficial exemplarele din Pennsylvania ca fiind plosnițe marmorate brune, ipotetizând că dăunătorii fuseseră introduși accidental prin containere de marfă vrac din Japonia, Coreea sau China. Eliberate de prădătorii lor nativi, plosnițele marmorate brune au început să prospere în SUA. Tendințele lor de înmulțire rapidă și dieta diversificată au ajutat populațiile să se răspândească rapid în toată țara.

La nivel regional, au fost înregistrate mai multe plosnițe marmorate brune în sud-est și în Atlanticul Mijlociu, în timp ce cele mai mici numere au fost observate în Vest. Nimfele, care provoacă, de asemenea, daune extinse culturilor, sunt observate mai des în lunile iulie și august, în timp ce adulții sunt mai abundenți din septembrie până în octombrie.

Distribuția potențială a plosniței marmorate brune nu se limitează la Statele Unite. Acești dăunători se hrănesc cu peste 300 de tipuri diferite de plante, așa că s-ar putea stabili aproape oriunde. Insectele s-au răspândit deja pe fiecare continent din emisfera nordică, cel mai recent în Europa, și au existat, de asemenea, rapoarte de interceptări în industriile comerciale și poștale în țările din emisfera sudică. Modelele de distribuție arată potențialul unei răspândiri și mai mari în America de Nord, în statele centrale și de sud, precum și un risc substanțial în climatele calde tropicale, subtropicale și mediteraneene.

Probleme cauzate de plosnițele marmorate brune

Anul 2010 a înregistrat unele dintre cele mai grave daune cauzate de plosnița marmorată brună invazivă din istorie. În acel an, au existat pierderi de 37 de milioane de dolari pentru culturile de mere numai în Atlanticul Mijlociu, iar unii cultivatori au raportat pierderi de peste 90% din recolta lor. Anul 2011 nu a fost la fel de sever, în mare parte datorită unei creșteri a aplicării de insecticide cu spectru larg în întreaga regiune, unele companii utilizând de până la patru ori cantitatea normală de pesticide. Această utilizare pe scară largă a insecticidelor a fost creditată pentru perturbarea programelor integrate de gestionare a dăunătorilor, provocând focare de alți dăunători care sunt în mod normal controlați de insecte prădătoare naturale.

Plosnița marmorată brună se hrănește atât cu frunzele, cât și cu fructele culturilor, făcându-le invandabile ca produse proaspete și inutilizabile pentru alimente procesate. O plosniță se va hrăni de obicei printr-o cultură individuală din interior; de exemplu, în cazul porumbului, ele perforează boabele și sug sucurile din interiorul pănușii. Acest lucru face plosnița deosebit de periculoasă, deoarece daunele nu sunt de obicei evidente la o inspecție vizuală inițială. Infestațiile de plosnițe tind să se adune la marginile câmpurilor în lunile mai calde înainte de a căuta adăpost la începutul toamnei.

Pe măsură ce vremea se răcește, plosnițele marmorate brune adulte își îndreaptă atenția către locurile de iernare protejate, căutând crăpături în uși sau ferestre pentru a accesa diferite structuri. Toamna, ele sunt găsite pe exteriorul clădirilor sau adunate cu sutele sau miile în grămezi de frunze sau altă vegetație din apropiere. Spre deosebire de termite, ele nu provoacă daune vizibile clădirilor și nici nu amenință oamenii sau animalele prin boli, înțepături sau mușcături. Totuși, o infestare masivă de plosnițe în casă se poate transforma într-o situație neplăcută dacă nu sunt eliminate în mod regulat.

Eforturi de a reduce daunele asupra mediului

EPA și Departamentul de Agricultură al SUA (USDA) au aprobat mai multe insecticide pentru a ajuta la gestionarea populațiilor de plosnițe marmorate brune, inclusiv bifentrin și dinotefuran. În 2011, au aprobat, de asemenea, produse care conțin azadirachtină și piretrine, ambele derivate din ingrediente botanice. Inițiativa de Cercetare a Culturilor Speciale a USDA ajută, de asemenea, la finanțarea unei echipe de peste 50 de cercetători dedicați în mod special găsirii de soluții de gestionare pentru plosnița marmorată brună.

Utilizarea pe scară largă a pesticidelor, însă, este notorie pentru dăunarea altor specii importante (cum ar fi polenizatorii) și pentru provocarea unui dezechilibru ecologic în mediile naturale. Din acest motiv, experții au explorat metode alternative pentru a controla populațiile de plosnițe. Una dintre acestea include introducerea insectelor prădătoare, în special Trissolcus japonicus (cunoscută și sub numele de viespea samurai), în regiunile unde plosnițele sunt abundente. Viespile samurai sunt parazitoide de ouă, ceea ce înseamnă că își vor înlocui oul de plosniță cu propriul lor ou, controlând practic populația la sursa ei.

Aceste viespi sunt originare din aceeași regiune gazdă ca și plosnițele marmorate brune și sunt principalul lor prădător în Asia, dar introducerea unei specii non-native pe un nou teritoriu este întotdeauna o afacere riscantă. Studiile au arătat că viespile samurai sunt capabile să ucidă masele de ouă ale plosnițelor marmorate la o rată de aproape 80% în arealul lor nativ, dar găsirea celor mai bune locuri pentru a le elibera s-a dovedit a fi o provocare. Același studiu a constatat că atractanții actuali cunoscuți pentru a atrage plosnițele nu sunt utili în ceea ce privește depunerea ouălor, dar copacii cu structuri fructifere active sunt mai susceptibili de a avea cantități mai mari de mase de ouă.

Un alt dezavantaj al planului cu viespea samurai este că nu există nicio modalitate de a controla exact ce dăunători decid să vizeze insectele prădătoare. Un alt studiu a arătat că viespile fără ac pot afecta speciile ne-vizate la rate similare (sau chiar mai grave), ucigând între 5,4% și 43,2% dintre insectele care nu sunt invazive.

Cercetătorii au explorat, de asemenea, ideea utilizării capcanelor în locul pesticidelor pentru a controla plosnițele marmorate brune. Capcanele adezive cu panouri, impregnate cu un feromon de agregare, sunt ieftine, dar ineficiente, însă capcanele cu cilindri cu feromoni și conuri de plasă detașabile, cu intrare unică, au demonstrat că pot prinde de până la 15 ori mai multe insecte decât cele adezive. Deoarece capcanele au elemente detașabile, experții cred că pot fi folosite și pentru a steriliza insectele, mai degrabă decât pentru a le ucide.

Plasele insecticide, plasele de lungă durată cu insecticid încorporat în fibrele lor, utilizate în mod tipic pentru controlul malariei, au fost, de asemenea, studiate ca o opțiune pentru controlul plosnițelor. Ideea din spatele acestei metode este de a menține insecticidul condensat în interiorul plasei, astfel încât să nu se răspândească. Anumite plase au dus la o rată de mortalitate de 90% în rândul nimfelor și o rată de mortalitate de 40% în rândul adulților în doar 10 secunde de expunere.