În ciuda promisiunii lor exterioare de potențial social și activități nelimitate, mediile urbane dens populate vin adesea cu fenomenul ascuns (și dăunător) al singurătății crescute.
Potrivit Dr. Vivek Murthy, fost Chirurg General al Statelor Unite sub președintele Obama, „epidemia globală de singurătate” este o consecință neglijată a vieții urbane care prezintă riscuri serioase de reducere a speranței de viață.
„Priviți și mai atent, și veți descoperi că singurătatea este asociată cu un risc mai mare de boli de inimă, depresie, anxietate și demență”, a declarat el pentru Washington Post în 2017. „Și dacă priviți la locul de muncă, veți descoperi, de asemenea, că este asociată cu reduceri ale performanței sarcinilor. Limitează creativitatea. Prejudiciază alte aspecte ale funcției executive, cum ar fi luarea deciziilor.”
Deși există multe modalități de a combate singurătatea, cum ar fi reproiectarea arhitecturii urbane pentru a facilita interacțiunile sociale sau facilitarea deținerii de animale de companie, un nou studiu recomandă, de asemenea, adăugarea naturii în ecuație.
Descoperirile, publicate în revista Scientific Reports, urmează o analiză a evaluărilor furnizate de peste 750 de rezidenți din Marea Britanie care s-au oferit voluntar să utilizeze o aplicație personalizată pentru smartphone timp de două săptămâni. Participanții au fost interogați aleatoriu de trei ori pe zi în timpul orelor de veghe folosind o tehnică numită „evaluare ecologică momentană”. Pe lângă întrebările despre supraaglomerare și incluziunea socială percepută, voluntarii au fost întrebați despre mediul lor natural: „Puteți vedea copaci acum?”; „Puteți vedea plante acum?”; „Puteți vedea sau auzi păsări acum?”; și „Puteți vedea apă acum?”. Sentimentele de „singurătate momentană” au fost apoi clasificate pe o scară de cinci puncte.
Potrivit celor peste 16.600 de evaluări primite, mediile supraaglomerate au crescut sentimentul de singurătate cu un uluitor 38%, indiferent de vârstă, sex, etnie, nivel de educație sau ocupație. Atunci când oamenii au putut interacționa cu spații verzi sau au putut auzi păsări sau vedea cerul, singurătatea percepută a scăzut cu 28%. Incluziunea socială, definită de echipa de cercetare ca sentimentul de a fi binevenit într-un grup sau de a împărtăși valori similare, a redus, de asemenea, singurătatea cu 21%.
„Dacă singurătatea este diminuată de contactul cu natura, îmbunătățirea accesului la spații verzi și albastre de înaltă calitate (cum ar fi parcurile și râurile) în zonele urbane dense poate ajuta oamenii să se simtă mai puțin singuri”, scrie echipa.
Aceste descoperiri par să se coreleze cu cercetările anterioare privind beneficiile mentale ale plimbării prin zone naturale, un fenomen cunoscut sub numele de „baie de pădure”. Un studiu din 2020 publicat de Jurnalul Internațional de Cercetare a Mediului și Sănătate Publică a constatat că imersiunea în atmosfera unei păduri scade stresul și promovează relaxarea.
„Baia de pădure este concepută pentru a invoca aproape fiecare simț: aromaterapia plantelor; sunetele pădurii de frunze foșnitoare, păsări ciripitoare sau apă curgătoare; stimularea vizuală din floră și faună; și senzațiile tactile ale solului moale sub picioare sau ale frunzelor în mână”, scrie Maria Marabito de la PlanetaNoastra. „Combinate, aceste experiențe lucrează pentru a oferi o terapie de reducere a stresului care îmbunătățește atât sănătatea fizică, cât și bunăstarea psihologică. Aerul pădurii este mai curat decât în zonele urbane, iar copacii înșiși conțin fitoncide, compuși organici antimicrobieni derivați din plante, cunoscuți pentru o serie de beneficii, inclusiv stimularea celulelor imune.”
Deși creșterea și integrarea sustenabilității în mediile urbane sunt adesea considerate o armă cheie în lupta împotriva schimbărilor climatice, este clar că astfel de măsuri vor fi critice și pentru îmbunătățirea propriei noastre bunăstări și pentru combaterea sentimentelor de izolare.
Așa cum Johanna Gibbons, arhitect peisagist și membru al echipei de cercetare a studiului, a declarat pentru The Guardian, orașele sunt probabil singurul habitat global care crește într-un ritm rapid. „Așa că ar trebui să creăm habitate urbane unde oamenii pot prospera”, a spus ea. „Natura este o componentă critică a acestui lucru deoarece, cred că adânc în sufletele noastre, există conexiuni cu adevărat profunde cu forțele naturale.”
