Când te gândești la Scoția, mintea ta poate fi plină de viziuni cu munți magnifici, lacuri sclipitoare și păduri întunecate de pini. În ciuda reputației sale pentru natură, peisajele Scoției și-au pierdut o mare parte din biodiversitate și faună sălbatică în ultimul secol.
Are o acoperire forestieră de doar 19% (dintre care 4% nativă), comparativ cu media europeană de 37% acoperire forestieră. Deși o treime din mările sale se află sub o formă de desemnare oficială, activități dăunătoare precum pescuitul cu traulul de fund și dragarea pentru scoici sunt permise în toate, cu excepția a 5%.
„Scoția este o umbră ecologică a ceea ce ar putea și ar trebui să fie”, spune Richard Bunting, purtător de cuvânt al Scottish Rewilding Alliance (SWA) și Trees for Life, pentru PlanetaNoastra. „Defrișările, pășunatul cerbilor și oilor, arderea turbăriilor pentru vânătoarea de cocoși de munte, coniferele exotice și mările denudate au lăsat-o ca una dintre cele mai depopulate de natură țări din lume, peisajele sale susținând mai puțini oameni decât înainte ca rezultat. Și în ciuda multor inițiative superbe, Scoția rămâne în urmă față de alte țări în ceea ce privește restaurarea naturii.”
Bunting a vorbit cu PlanetaNoastra despre o campanie pe care SWA a lansat-o pentru a rensălbătici țara. Rensălbăticirea, definită ca „restaurarea naturii la scară largă până la punctul în care se poate îngriji singură”, ar plasa Scoția într-o poziție mai bună pentru a aborda amenințările suprapuse ale schimbărilor climatice, pierderii naturii și sănătății diminuate, stimulând în același timp bunăstarea umană și oportunitățile economice durabile.
Mai exact, SWA solicită guvernului scoțian să se angajeze să rensălbăticească 30% din suprafața terestră și maritimă a țării în următorul deceniu și să se angajeze înaintea Conferinței Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (COP26), programată să aibă loc la Glasgow în noiembrie. Doresc ca Scoția să devină prima Națiune de Rensălbăticire din lume și cer tuturor partidelor politice majore să implementeze cinci schimbări cheie de politică. Acestea sunt:
- Angajarea rensălbăticirii a 30% din terenurile publice
- Înființarea unui fond pentru sprijinirea rensălbăticirii în orașe
- Sprijinirea reintroducerii speciilor cheie, cum ar fi relocarea castorilor și readucerea râsului eurasiatic acolo unde există sprijin local
- Introducerea unei zone de recuperare marină unde dragarea și pescuitul cu traulul nu sunt permise
- Implementarea unui management robust al populației de cerbi, ceea ce va permite recuperarea a peste două milioane de hectare de turbării și regenerarea pădurilor native
Bunting explică pentru PlanetaNoastra cum diferă rensălbăticirea de o abordare tradițională a conservării naturii. El spune: „Conservarea s-a concentrat pe salvarea fragmentelor izolate de natură, ca rezervații naturale sau locuri de interes științific. Puteam vedea unde plantele și animalele rare rezistau și am încercat să le salvăm. Așa că, de zeci de ani, am încercat să salvăm natura fragmentat – o pasăre sau o insectă rară aici, un fragment de pădure acolo. Aceasta a fost și este o muncă vitală. Dar nu a fost suficientă pentru a opri declinul biodiversității…”
„Rensălbăticirea urmărește să inverseze pierderile catastrofale de biodiversitate și să permită naturii să prospere pe suprafețe mult mai mari, mai bine conectate și mult mai reziliente”, adaugă Bunting. „Este necesar mai puțin management cu rensălbăticirea, ceea ce o face mai accesibilă și mai durabilă decât conservarea tradițională.”
Jurnalistul de mediu George Monbiot, care a scris o carte despre rensălbăticire, a explicat într-un articol din 2013 că abordarea tradițională a conservării are o abordare problematică de a menține siturile în orice condiție au fost găsite la momentul desemnării. „De cele mai multe ori aceasta este o stare de epuizare extremă: doar o mică rămășiță a ceea ce a fost odată un ecosistem vibrant și dinamic”, a scris Monbiot.
Rensălbăticirea, dimpotrivă, implică a face mai puțin și a aștepta mai mult. Monbiot a explicat: „[Aceasta] ar trebui să implice reintroducerea animalelor și plantelor lipsă, îndepărtarea gardurilor, blocarea șanțurilor de drenaj, sacrificarea câtorva specii exotice deosebit de invazive, dar altfel retragerea. Este despre abandonarea doctrinei biblice a dominației care a guvernat relația noastră cu lumea naturală.”
Odată cu aceasta vin numeroase beneficii atât pentru oameni, cât și pentru animale. Rensălbăticirea reduce riscul de inundații și degradarea solului. Restaurează viața pe uscat și în mări, despre care Bunting spune că „au devenit din ce în ce mai sterile și tăcute”. Îmbunătățește calitatea apei, stocarea carbonului, sănătatea și bunăstarea locuitorilor Scoției, în special dezvoltarea mentală a copiilor. Și ar putea face Scoția și mai atractivă decât este deja pentru turiști.
„Vedem deja potențialul rensălbăticirii de a oferi beneficii economice și de a sprijini comunitățile, precum și de a crea locuri de muncă, inclusiv în zonele rurale”, explică Bunting. „În Scoția, vidrele, cerbii, pufinii și vulturii de mare sprijină deja o economie în creștere a turismului bazat pe natură; numai pescarii aduc anual o sumă estimată la 3,5 milioane de lire sterline (5 milioane USD). Există aici un potențial uriaș neexploatat.”
SWA nu este singură în promovarea acestui lucru. Un sondaj realizat anul trecut a arătat că trei sferturi dintre scoțieni sprijină inițiativa – de 10 ori mai mulți decât numărul celor care se opun. Bunting are dreptate când spune că apetitul public este acolo.
„Dacă gândim mai mare și mai îndrăzneț, Scoția ar putea fi un pionier al restaurării naturii”, spune Bunting. „Are spațiul și oportunitatea de a adopta o abordare nouă, în care oamenii lucrează cu natura în loc să fie împotriva ei. Este perfect poziționată pentru a fi un lider mondial în rensălbăticire.”
