Scenariștii și povestitorii se află într-o dilemă ciudată când vine vorba de criza climatică. Pe de o parte, noi, publicul spectator, ne uităm adesea la artă pentru a explora marile subiecte ale timpului nostru. Pe de altă parte, ne îndreptăm adesea către TV, film și ficțiune pentru a evada din realitățile noastre cotidiene, și mulți dintre noi suntem reticenți să ni se facă morală pe un subiect care ne stresează deja.
Așadar, acum că în sfârșit auzim cel puțin puțin mai des despre criza climatică în mass-media, există o modalitate pentru scenariști de a explora eficient acest subiect fără să simtă că își sacrifică povestea unei agende sau că rup realitatea construită cu grijă în care trăiesc personajele lor?
Aceasta este o provocare la care organizația non-profit pentru climă și storytelling Good Energy lucrează de ceva timp. După ce a creat un ghid pentru scenariști despre climă (în care am un scurt capitol despre ipocrizie), grupul a publicat acum un raport care sugerează că mulți scenariști evită să abordeze acest subiect. Produs în colaborare cu Media Impact Project de la USC Norman Lear Center, acest nou raport constă într-o analiză unică de 37.453 de scenarii de TV și film produse între 2016 și 2020.
Iată doar câteva dintre constatările analizei:
- Doar 2,8% dintre scenariile analizate au inclus termeni legați de climă, cum ar fi „încălzire globală”, „creșterea nivelului mării”, „panouri solare” etc.
- Și mai puține (doar 0,6%) au menționat explicit termenul „schimbare climatică”.
- Doar 10% dintre evenimentele meteorologice extreme, cum ar fi uraganele, incendiile de vegetație sau alte dezastre legate de climă, care au fost prezentate pe ecran, au fost legate în vreun fel de schimbarea climatică de către scriitori.
Într-un fel, îmi amintește de o altă criză majoră. Deși trăim de câțiva ani într-o pandemie, TV-ul și filmul s-au luptat considerabil cu întrebarea dacă și cum să facă referire la impactul acesteia. Dacă lipsa relativă a măștilor de față și a testelor COVID în emisiunile pe care le-am urmărit este un indiciu, scenariștii au decis să calce cu prudență.
Există multe motive pentru care s-ar fi putut întâmpla acest lucru. Poate că scenariștii s-au temut că o perspectivă explicită asupra COVID ar data emisiunea pentru publicul viitor sau ar face-o să pară greu de înțeles odată ce lumea a depășit în sfârșit situația? Poate că nu erau siguri cum să scrie bine despre acest subiect, fără să facă publicul să simtă că i se ține predică despre mesaje de sănătate publică? Sau, poate, la fel ca mulți dintre noi, erau pur și simplu epuizați după mulți ani ai unei crize continue și disruptive?
„Ca să fim drepți, este greu să ne dăm seama cum să spunem povești despre criza climatică atunci când aceasta a fost în mare parte ignorată atât de mult timp”, spune Anna Jane Joyner, fondatoarea Good Energy, pentru PlanetaNoastra când este întrebată despre paralela cu Covid și reticența Hollywoodului de a aborda subiectul climei. „Am creat Ghidul pentru a ajuta la abordarea provocării. Am vrut să arătăm că există modalități de a face acest lucru care sunt artistice, distractive și profitabile — și că există și o cerere în creștere din partea publicului pentru asta. Vestea bună este că, cu cât vedem mai multe și mai variate povești, cu atât îi va inspira pe alții să facă la fel.”
Ea face, de asemenea, referire la un număr mare de mituri sau concepții greșite cu care se confruntă scenariștii atunci când se gândesc la climă. Acestea includ:
- Subiectul este prea moralizator, plictisitor sau polarizant
- Poveștile despre climă trebuie să fie deprimante sau apocaliptice
- Poveștile despre climă sunt neapărat un tip de poveste în sine — spre deosebire de o perspectivă pe care o aplicăm tuturor poveștilor noastre
- Scenariștii, dintre care unii trăiesc printre celebritățile de la Hollywood, trebuie să fie ecosfinți înainte de a putea aborda acest subiect
Iată însă lucrul cu criza climatică: Vom trăi cu impactul ei pentru generațiile viitoare. Aceste impacturi vor deveni din ce în ce mai greu de ignorat. Și chiar dacă puțini dintre noi vrem să ni se facă morală de fiecare dată când pornim televizorul sau mergem la film, vrem și să urmărim emisiuni care au sens în cadrul propriilor noastre experiențe trăite.
Dacă nu găsim modalități de a integra clima în poveștile pe care le savurăm și cu care interacționăm, atunci poveștile pe care le savurăm și cu care interacționăm vor deveni de fapt mai puțin plăcute și mai puțin captivante. (Imaginați-vă dacă filmele din anii ’20 și ’30 ar fi ignorat existența automobilului, sau a căilor ferate, sau a Primului Război Mondial…)
Departe de a face emisiunile mai puțin relevante prin referirea la ceea ce este — sau cel puțin ar trebui să fie — una dintre problemele definitorii ale timpului nostru, opusul este de fapt adevărat. Așa cum au argumentat cu tărie cei de la Good Energy, emisiunile care integrează autentic o perspectivă climatică sunt emisiuni făcute pentru vremurile noastre și realitatea în care trăim cu toții. Emisiunile care nu au loc în contextul schimbărilor climatice vând, în esență, științifico-fantastic în acest moment.
Așa cum a explorat recent Becca Warner într-un articol excelent despre climă și film pentru BBC, acest lucru nu înseamnă că fiecare emisiune sau film trebuie, sau chiar ar trebui, să centreze acțiunea în jurul climei. Și nici nu înseamnă că avem nevoie de încă 1.000 de filme catastrofă precum „Ziua de după mâine” sau chiar comedii precum „Nu priviți în sus!”
Majoritatea dintre noi ne ducem viețile cotidiene — ducând copiii la școală, bând o bere cu prietenii, verificând pe cei dragi, vizionând un film — cu criza climatică jucând un rol discret în fundal. Iar o reprezentare realistă a crizei ar putea însemna, de fapt, că majoritatea emisiunilor includ referințe la valuri de căldură, noi politici energetice sau soluții de energie curată acolo unde are sens, permițând în același timp poveștii să meargă unde trebuie în ceea ce privește personajele și intriga.
Mai presus de toate, însă, ceea ce demonstrează analiza Good Energy este că există o nevoie uriașă, și o oportunitate imensă, pentru industrie de a-și intensifica eforturile și de a extinde și diversifica storytelling-ul pe acest subiect critic de important.
