Remorcile frigorifice sunt răcite cu combustibil diesel, cu energie electrică provenind fie de la generatorul tractorului, fie de la o Unitate de Putere Auxiliară (APU) montată pe remorcă. Un tractor diesel care staționează consumă 3,785 litri de combustibil pe oră; o APU, 1,514 litri. Potrivit XL Fleet, care produce „soluții de electrificare pentru flotele comerciale și municipale”, aproximativ 50.000 de remorci frigorifice alimentate cu diesel sunt vândute anual în SUA.
XL Fleet a anunțat recent că lucrează cu eNow, care produce sisteme solare și de baterii pentru Unități de Refrigerare pentru Transport Electrice (eTRU-uri).
Potrivit comunicatului de presă, „fiecare remorcă frigorifică convențională alimentată cu diesel poate utiliza la fel de mult diesel cât un camion de livrare într-o zi, deci există oportunități mari pentru economii de diesel și reduceri de emisii cu remorcile frigorifice electrificate.”
Acest lucru ne-a atras atenția, deoarece problema amprentei de carbon a alimentelor importate versus cele locale a fost de mult timp un subiect controversat pe PlanetaNoastra. Am solicitat datele din spatele declarației. Tod Hynes, Fondator & Președinte al XL Fleet, spune pentru PlanetaNoastra:
Trebuie remarcat că APU-urile de pe remorci sunt mai eficiente: Potrivit producătorului Thermoking, acestea consumă 1,514 litri pe oră sau 36,336 litri pe zi. Dar să folosim deocamdată cifrele XL.
Arderea motorinei emite 10,16 kilograme de dioxid de carbon per 3,785 litri, deci o remorcă plină cu salată verde emite 244,03 kilograme de dioxid de carbon pe zi. În cercetarea sa privind lanțul frigorific pentru cursul meu de la Universitatea Ryerson, studenta mea Xin Shi a constatat că o căpățână de salată verde a petrecut în medie 55 de ore într-un camion frigorific, deci doar răcirea unei remorci pline cu salată verde emite 558,83 kilograme de dioxid de carbon. (Am menționat că salata verde este proastă?)
Există peste jumătate de milion de remorci frigorifice în funcțiune în SUA, deci electrificarea lor ar însemna o reducere dramatică a emisiilor. Având în vedere că un ansamblu de tractor și semiremorcă de Clasa 8 consumă aproximativ 3,785 litri la 9,656 kilometri, electrificarea tractorului ar face o diferență și mai mare, dar chiar și doar electrificarea sistemului de refrigerare ar reduce emisiile de dioxid de carbon cu 15%.
Toate acestea confirmă teza mea că amprenta de carbon a transportului alimentar este grav subestimată și este motivul pentru care a mânca local face o diferență în amprenta ta de carbon. Deoarece aceasta este o problemă atât de controversată, să facem calculele pentru salata verde.
Există 24 de căpățâni într-o ladă și 600 de lăzi într-o remorcă de transport, adică 14.400 de căpățâni într-o remorcă de transport. Cele 55 de ore în care salata verde călătorește se petrec într-un camion care se deplasează probabil 2/3 din timp cu o viteză medie de 88,51 kilometri pe oră și 3,785 litri la 9,656 kilometri, consumând 1256,62 litri, emițând 3380,64 kilograme de dioxid de carbon. Adăugând răcirea, totalul ajunge la 3939,5 kilograme de dioxid de carbon, peste 3,9 tone metrice per încărcătură de remorcă. Împărțind acest lucru la numărul de căpățâni de salată verde, obțineți 0,272 kilograme de dioxid de carbon per căpățână de salată verde, doar pentru transportul acesteia.
Nu este mult, dar având în vedere că salata verde este 97% apă, este ceea ce Tamar Haspel a descris în The Washington Post ca fiind „un vehicul pentru a transporta apă refrigerată de la fermă la masă.” Până când fiecare remorcă și fiecare tractor care o trage vor fi electrificate, ar trebui să ne gândim de două ori de unde provine mâncarea noastră și ar trebui să recunoaștem că a mânca local contează.
