Nu sunt la fel de ecologice cum par.
Plasticul a fost odată considerat un material miraculos, dar pe măsură ce luciul său preferat se estompează treptat odată cu o mai bună înțelegere a repercusiunilor sale asupra mediului, bioplasticele apar acum în prim-plan ca salvatorul viitorului. Bioplasticele, se crede, ne vor permite să ne menținem obiceiurile de consum mai mult sau mai puțin la fel, deoarece nu va trebui să ne facem griji cu privire la locul unde ajunge plasticul după utilizare. Se descompune, deci este bine, nu-i așa?
Din păcate, nu este atât de simplu. Un capitol revelator din „Viața fără plastic: Ghid practic pas cu pas pentru a evita plasticul pentru a vă menține familia și planeta sănătoase,” o carte nouă scrisă de Jay Sinha și Chantal Plamondon, fondatorii site-ului omonim, analizează mai atent bioplasticele, terminologia confuză și ce înseamnă toate acestea.
Industria este în plină expansiune, prognozându-se o creștere de 50% până în 2020 și posibil înlocuirea a 90% din materialele plastice tradiționale pe bază de combustibili fosili într-o zi. În timp ce Sinha și Plamondon cred că bioplasticele pot face parte din soluție, ei nu cred că sunt glonțul de argint pe care toată lumea le face să pară. Iată câteva dintre descrierile pe care le veți vedea pe produsele din bioplastic:
Pe bază biologică: Acest lucru se referă la originea produsului, că a fost fabricat cu un material regenerabil de un anumit fel, cum ar fi porumbul, grâul, cartoful, nuca de cocos, lemnul, coji de creveți, etc. Dar doar o mică parte din plastic poate fi regenerabil. Pentru a fi numit bioplastic, un material are nevoie doar de 20% din material regenerabil; celelalte 80% ar putea fi rășini plastice pe bază de combustibili fosili și aditivi sintetici.
Biodegradabil: Acest lucru se referă la sfârșitul duratei de viață a produsului și înseamnă că acesta se va „descompune complet în mediul natural prin acțiunea microorganismelor naturale, cum ar fi bacteriile, ciupercile și algele”, deși nu face nicio promisiune cu privire la ne-lasarea unui reziduu toxic în urmă.
Presupunerea este că acest lucru se va întâmpla într-un singur sezon, dar multe depind de locul unde ajunge obiectul. Dacă este oceanul, biodegradarea poate să nu aibă loc, conform unui raport recent al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), care a declarat în rezumatul său executiv că „materialele plastice marcate ca „biodegradabile” nu se degradează rapid în ocean”.
O subcategorie este materialele plastice oxo-biodegradabile, o expresie adesea văzută pe pungile de cumpărături și un exemplu clasic de greenwashing:
Degradabil: Plasticul este capabil să se descompună în bucăți mai mici care se vor răspândi în mediul înconjurător. Acest lucru este lipsit de sens, deoarece toate materialele plastice se vor descompune în cele din urmă și acesta nu este un lucru bun; bucățile mai mari sunt mai puțin ușor confundate cu mâncarea de către animale sălbatice.
Compostabil: Materialul se va descompune „la o rată consistentă cu alte materiale cunoscute, compostabile și nu lasă reziduuri vizibile sau toxice”. Dar pentru marea majoritate a bioplasticelor, acest lucru necesită o unitate de compostare industrială, nu un compostor din curte – și încă nu am reușit să aflu unde există o unitate de compostare industrială în comunitatea mea sau cum să aduc bioplasticele acolo.
Susținătorii spun că amprenta de carbon a bioplasticelor este mai bună decât a alternativelor derivate din combustibili fosili, ceea ce este adevărat, dar, așa cum subliniază „Viața fără plastic”, există problema suplimentară a susținerii producției de porumb modificat genetic, care în prezent oferă majoritatea materialelor pentru bioplastice.
Cumpărătorii nu se pot baza pe etichete precum „natural”, „pe bază biologică”, „pe bază vegetală”, „biodegradabil” sau „compostabil”, deoarece producătorii pot pune practic orice doresc pe un produs. Cu toate acestea, cei mai conștiincioși vor obține un certificat terț, rezultând etichete precum Biodegradable Products Institute (BPI în America de Nord), certificarea „Compostabil” în Canada și sigla „Seedling” a European Bioplastics, doar pentru a numi câteva. (Consultați „Viața fără plastic” pentru informații mai detaliate despre aceste certificări.)
„Pentru a fi numit bioplastic, un material are nevoie doar de 20% din material regenerabil; celelalte 80% ar putea fi rășini plastice pe bază de combustibili fosili și aditivi sintetici.”
Chiar dacă ajungeți la un bioplastic compostabil, este posibil să nu găsiți o unitate de compostare industrială și nu îl puteți arunca împreună cu deșeurile organice pentru colectarea la marginea drumului, deoarece majoritatea unităților de compostare organică din SUA și Canada nu acceptă bioplastice. Autorul Lloyd de la PlanetaNoastra îmi spune că sunt interzise de sistemul de compostare din Toronto. Așadar, cu adevărat, este ca și cum această etichetă nu ar însemna nimic dacă unitatea necesară pentru a o descompune este inaccesibilă majorității populației. (Încă cercetez acest subiect și vă voi da un răspuns despre cum să ajungeți la o unitate de compostare industrială în mod cel mai eficient.)
Majoritatea oamenilor ar arunca acestea la reciclat, ceea ce provoacă probleme suplimentare prin contaminarea fluxului de reciclare obișnuit. Un comentator a scris în articolul PlanetaNoastra despre raportul UNEP:
Este o mizerie mare, așa cum puteți vedea, și nu există soluții clare, cu excepția respingerii materialelor plastice de unică folosință și adoptării materialelor reutilizabile. Dacă trebuie absolut să alegeți un articol de unică folosință, optați pentru materiale ușor reciclabile, cum ar fi sticla sau metalul. Dacă trebuie să fie plastic, asigurați-vă că a fost fabricat cu aditivi biodegradabili și este compostabil într-un compostor casnic.
Nu acceptați orbește noțiunea că un pahar de plastic de unică folosință inscripționat „fabricat cu porumb” va salva cumva planeta noastră. Nu va face. Este pur și simplu o distragere a atenției de la schimbările de stil de viață care trebuie să aibă loc cu adevărat.
Mult mai multe urmează din „Viața fără plastic”, o carte pe care cred că ar trebui să o citească toată lumea. Apare pe 12 decembrie, dar este disponibilă pentru comandă anticipată pe Amazon.
