Președintele Statelor Unite a vizitat recent o nouă facilitate de producție a plasticului în afara Pittsburgh-ului. Chiar și Fox News a scris că vizita sa a fost „în conformitate cu o inițiativă continuă a administrației sale de a crește dependența economiei de combustibilii fosili, în ciuda avertismentelor din ce în ce mai urgente privind schimbările climatice. A reprezentat, de asemenea, o acceptare a plasticului într-un moment în care lumea trage semnale de alarmă cu privire la omniprezența și impactul său.”
Conform Shell Oil, „Fabrica va folosi etan cu costuri reduse de la producătorii de gaze de șist din bazinele Marcellus și Utica pentru a produce 1,6 milioane de tone de polietilenă în fiecare an.” Unii și-au exprimat îngrijorarea că acest plastic ar fi o problemă, dar conform Associated Press, Președintele a declarat că plasticul din ocean „nu este plasticul nostru. Este plastic care plutește în ocean și în diverse oceane din alte locuri.” Așadar, problema e rezolvată.
Președintele va tăia multe panglici la uzinele de plastic. Companiile petroliere le construiesc cu sutele, investind 260 de miliarde de dolari pentru a absorbi tot gazul natural pe care au dificultăți să-l vândă. Astfel, construiesc uzine de cracare a etanului pentru a transforma etanul, o componentă a gazului natural, în etilenă, care este apoi polimerizată în polietilenă, apoi formată în pelete (nurdles) care sunt expediate clienților.
O scuză pentru a crea mai mult plastic?
Acest lucru se întâmplă oriunde există gaz și petrol; 20 de miliarde de dolari sunt investiți în uzine petrochimice pentru a absorbi gazul din Alberta. În total, acestea vor produce cu 40 la sută mai mult plastic decât se produce acum. Acest plastic intră în tot felul de lucruri utile, dar mai ales în plastic de unică folosință, care nu este reciclat, deoarece, cu prețurile gazului atât de scăzute, este mai ieftin și mai ușor să folosești plastic virgin decât reciclat, care trebuie sortat, curățat și procesat. Acesta este motivul pentru care alte țări resping materialele plastice nord-americane: nu valorează nimic.
Acesta este motivul pentru care vom începe să vedem mult marketing pentru „incinerare inteligentă” și „deșeu-în-energie”. Plasticul este, în esență, combustibil fosil solid, așa că, dacă îl arzi, îl poți transforma convenabil în căldură și electricitate, iar problema este rezolvată. Uitați de economia circulară; acest lucru este cât se poate de liniar.
Mulți indică ce se întâmplă în Suedia și Danemarca, unde deșeurile sunt incinerate, dar procesul este atât de curat încât aproape nimic toxic nu iese, iar oamenii sunt bucuroși să aibă incineratoare în mijlocul orașelor lor, construite ca atracții turistice.
Lloyd Alter/ vederea din Copenhaga/CC BY 2.0
De exemplu, Planetizen prezintă facilitatea Amager Bakke din Copenhaga ca „un Model Global de Design Durabil”. Articolul face referire la un articol amplu din Planning Report care descrie cât de curată este, cum sunt spălate gazele de ardere. Dar există un poluant pe care abia îl menționează: Dioxidul de Carbon. Deoarece arderea plasticului este, în esență, arderea combustibililor fosili care au făcut o călătorie intermediară prin recipientul tău de mâncare la pachet.
Lloyd Alter/ coș de fum care emite vapori de apă pură și CO2/CC BY 2.0
Mesaje înșelătoare
Ei numesc electricitatea de la centrală „energie cu emisii scăzute de carbon”, dar asta se întâmplă doar pentru că deșeurile municipale sunt în proporție de aproximativ jumătate organice, lemn și hârtie, biomasă care este încă considerată „neutră din punct de vedere al carbonului” deoarece carbonul nu a fost stocat foarte mult timp sau, așa cum spune EPA, este „generat din organisme vii și este deja în ciclul carbonului planetei.” Dar este tot CO2, nu diferă de CO2 care provine din arderea combustibililor fosili. Dacă ar fi fost lăsat în copac sau transformat în clădiri, CO2 ar fi fost blocat în lemn timp de multe decenii. În schimb, este eliberat acum într-o mare erupție de CO2. Chiar și EPA notează că arderea deșeurilor solide municipale (DSM) eliberează mai mult CO2 pe megawatt generat decât arderea cărbunelui, dar ignoră biomasa și, în esență, tratează plasticul ca pe un combustibil fosil:
EPA/Domeniu Public
Așadar, arderea deșeurilor municipale emite în total mai mult CO2 decât arderea cărbunelui, iar plasticul singur emite aproape la fel de mult ca arderea gazelor naturale. Toată lumea face asta, prefăcându-se că este combustibil cu emisii scăzute de carbon prin ignorarea biomasei. Atunci, cine crede că acesta este combustibil curat, cu emisii scăzute de carbon?
Arderea plasticului nu este soluția
Există articole precum acesta în Engineering and Technology, Incinerarea inteligentă a plasticului propusă ca soluție la criza globală a reciclării.
Ei intervievează un profesor olandez, Raymond Gradus, care susține că „incinerarea plasticului de calitate inferioară, dacă este făcută corespunzător, nu este dăunătoare și reprezintă o soluție economică și de mediu viabilă pentru criza actuală a eliminării plasticului.”
© Alianța pentru eliminarea deșeurilor de plastic
Există formarea unor organizații de „astroturfing” precum Alianța pentru Eliminarea Deșeurilor de Plastic, formată de industria petrochimică pentru a „sprijini materiale alternative și sisteme de livrare, a consolida programele de reciclare și – mai controversat – a promova tehnologii care convertesc plasticul în combustibil sau energie.”
Așa cum a remarcat Elizabeth Royte în National Geographic,
© Consiliul American al Chimiei
Există un motiv pentru care organizații precum Consiliul American al Chimiei promovează puterea deșeurilor: sunt purtătorii de cuvânt ai industriei petrochimice. Vor să te simți bine cumpărând plastic și arzând plastic.
© Hefty Energy Bag
Campania Hefty Energy Bag a fost întâmpinată cu un amestec de amuzament și dezgust, dar vom vedea mult mai multe astfel de inițiative. Reciclarea este defectă, nimeni nu vrea mai multe depozite de deșeuri, guvernele vor mai multă „responsabilitate a producătorului”, iar industria petrochimică vrea să vândă mai mult gaz și să producă mai mult plastic.
Acesta este motivul pentru care vom auzi mult mai multe despre „incinerarea inteligentă” și „puterea deșeurilor”: face ca problemele tuturor să dispară. Doar să nu menționăm CO2.
