Insulele artificiale pot părea o ciudățenie modernă, concepute de China pentru a revendica teritorii sau de Dubai pentru a atrage turiști. Însă oamenii le-au construit de secole, folosind un amestec de roci și alte materiale pentru a face să apară noi pământuri din mare.
Un exemplu interesant se află în largul sud-vestului Floridei, unde Calusa — un popor nativ american care a dominat odinioară zona — a folosit sute de milioane de scoici pentru a crea un oraș-insulă lângă actuala Fort Myers Beach. Era unul dintre multele sate de pescari construite de Calusa, dar a crescut într-un centru politic major, extinzându-se pe o suprafață de 50,6 hectare, ridicându-se la 9,1 metri înălțime și adăpostind aproximativ 1.000 de oameni. Și, așa cum arată un nou studiu, această insulă a evoluat odată cu societatea complexă care a creat-o.
Cunoscută acum sub numele de Mound Key, a servit drept capitală a regatului Calusa atunci când exploratorii spanioli au sosit pentru prima dată în 1513. Războinicii Calusa i-au alungat în cele din urmă pe invadatori, dar conchistadorii introduseseră deja boli pentru care popoarele native nu aveau imunitate. Societatea lor s-a stins în cele din urmă în jurul anului 1750, iar Mound Key a fost ulterior „frecventată de pirați și pescari”, conform Parcurilor de Stat din Florida, înainte ca fermierii să o preia și să o vândă unei secte utopice în 1905. În cele din urmă, în anii 1960, cea mai mare parte a Mound Key a fost protejată ca parc de stat.
Sperând să dezgroape secrete despre Mound Key și Calusa, o echipă de cercetare condusă de arheologul Victor Thompson de la Universitatea din Georgia a decis să sape mai adânc cu prelevări de carote, excavații și datare intensivă cu radiocarbon. Lucrarea lor, publicată pe 28 aprilie în jurnalul PLOS One, dezvăluie cum s-a schimbat structura Mound Key de-a lungul secolelor, ca răspuns atât la schimbările sociale, cât și la cele de mediu.
„Acest studiu arată adaptarea oamenilor la apele costiere din Florida, că au reușit să o facă într-un mod care a susținut o populație numeroasă”, spune Thompson într-un comunicat. „Calusa erau un grup incredibil de complex de pescari-culegători-vânători care aveau capacitatea de a modela peisajele. Practic, făceau terraformare.”
Mergând pe scoici
Mound Key a fost creată în mare parte din grămezi de scoici, oase și alte obiecte aruncate — cunoscute colectiv sub numele de „midden” în limbajul arheologic. Probabil a început ca un banc de stridii plat, mărginit de mangrove, care nu se ridica chiar deasupra apelor puțin adânci din Golful Estero, conform Parcurilor de Stat din Florida, dar Calusa l-au transformat folosind scoici ca pe cărămizi și argilă noroioasă ca mortar.
În mod normal, grămezile de „midden” sunt ca niște linii temporale verticale, cu materiale mai noi acoperind progresiv materialele mai vechi de dedesubt. Pe Mound Key, însă, Thompson și colegii săi au găsit multe scoici și fragmente de cărbune mai vechi deasupra celor mai noi. Acest lucru sugerează că Calusa își refăceau depozitele de „midden” pentru a crea forme de relief, spun cercetătorii, și le-au modelat continuu din diverse motive de-a lungul timpului.
„Dacă te uiți la insulă, există simetrie în ea, cele mai înalte movile având aproape 10 metri înălțime deasupra nivelului modern al mării”, spune Thompson. „Vorbim de sute de milioane de scoici. … Odată ce au adunat o cantitate semnificativă de depozite, atunci le refac. Le remodelează.”
Thompson suspectează că Calusa au abandonat Mound Key în perioadele cu nivel scăzut al mării și pești puțini, apoi s-au întors când condițiile climatice și pescuitul au devenit din nou favorabile. Proiectele lor de muncă la scară largă au dat insulei forma finală în timpul unei a doua ocupații majore și par să fi fost susținute în principal de pescuit. Este posibil chiar să fi depozitat pește viu excedentar la Mound Key, adaugă Thompson.
Regatul de scoici
Calusa controlau cea mai mare parte a Floridei de Sud în secolul al XVI-lea și, pe lângă faptul că erau luptători feroce, erau și pescari experți. Mulți nativi din Florida cultivau pământul, dar Calusa cultivau de obicei doar mici parcele de grădină. Bărbații și băieții făceau plase din frunze de palmier pentru a prinde pește, sulițe pentru a prinde țestoase și vârfuri de săgeți din oase de pește pentru a vâna căprioare, în timp ce femeile și copiii mai mici prindeau melci marini, crabi, scoici, homari și stridii.
Acest stil de viață a fost surprinzător pentru spanioli, explică Thompson, a căror societate agrară s-a ciocnit aproape imediat cu „regii pescari” din Mound Key.
„Aveau o viziune fundamental diferită asupra vieții, deoarece erau oameni ai mării, mai degrabă decât agricultori, ceea ce în cele din urmă a fost una dintre marile tensiuni dintre ei și spanioli”, spune Thompson. „Dacă te gândești la modul în care interacționezi cu oamenii, depinde de istoria ta, și este la fel cu orice societate. Așadar, istoria pe termen lung a Calusa a structurat cu adevărat modul în care au decurs acele interacțiuni cu spaniolii.”
Pe baza a ceea ce au aflat prin excavații și prelevări de carote, Thompson și colegii săi au început să regândească multe idei anterioare despre cum a apărut și a evoluat această societate. Cercetătorii care studiază Calusa ar trebui să acorde mai multă atenție contextului schimbărilor de mediu, spun ei, un aspect pe care l-au studiat deja la un alt sit important Calusa, cunoscut sub numele de Pineland.
„Pineland a fost al doilea cel mai mare dintre orașele Calusa când au sosit spaniolii”, spune coautorul studiului William Marquardt, de la Muzeul de Istorie Naturală din Florida. „Cercetările noastre de acolo, pe parcursul a peste 25 de ani, au oferit o înțelegere a modului în care Calusa au răspuns la schimbările de mediu, cum ar fi creșterea nivelului mării. Au trăit pe vârful unor movile înalte de „midden”, au construit canale și facilități de stocare a apei și au făcut comerț pe scară largă, dezvoltând în același timp o societate complexă și artistică. Este nevoie de o echipă de oameni de știință cu abilități diferite care să lucreze împreună pentru a descoperi cum a funcționat totul.”
De asemenea, este nevoie de mai mult de un studiu. Thompson, Marquardt și restul echipei se întorc la Mound Key luna aceasta pentru faza a doua a cercetării lor. Deși spaniolii i-au descris pe Calusa ca fiind războinici, un studiu mai aprofundat dezvăluie o societate astută care avea modalități sofisticate de a gestiona schimbările nivelului mării și disponibilitatea hranei.
„Există o întreagă poveste care însoțește acest sit”, spune Thompson. „Este un laborator care ne permite să explorăm multe lucruri diferite, unele dintre ele fiind importante pentru prezent și viitor și altele fiind importante pentru înțelegerea trecutului.”
