Imaginați-vă că oamenii ar exista pe fundul mării, unde presiunea este imensă. Probabil am semăna cu o versiune strivită a noastră, cu gâturi inexistente și încheieturi târându-se pe fundul mării. Sau poate că am arăta pur și simplu ca peștele-blob. La adâncimi de peste 2743 metri, peștele-blob plutește, mâncând casual tot ce îi iese în cale. Sursele raportează că acest pește relaxat este amenințat de pescuitul excesiv.
Peștele-blob arată ca o masă gelatinoasă de carne posomorâtă. Presiunea de la adâncimea la care trăiește este de aproximativ zece ori mai mare decât presiunea de la suprafață, așa că peștele s-a adaptat. Cunoscut și sub numele de Psychrolutes marcidus, peștele-blob pare să se propulseze fără să miște un mușchi, mâncând tot ce îi plutește în cale. De fapt, femela pește-blob va pluti chiar deasupra ouălor sale — și va mânca orice pui care se întâmplă să treacă pe acolo.
Mai mult, peștele-blob ar putea fi unul dintre peștii cei mai economi la energie din natură. Carnea sa este doar puțin mai densă decât apa, așa că nu consumă energie pentru înot. Trăiește în principal în apele adânci din Australia și Tasmania și, până de curând, era rar văzut de oameni.
Dar acum peștele-blob face o apariție, și din păcate acest lucru ar putea duce la dispariția sa. Pe măsură ce pescarii din adâncuri oceanice traulează fundul oceanului pentru a prinde alte alimente mai gustoase, ei trag peștele la suprafață. În cele din urmă, sacrificiul peștelui nici măcar nu îi asigură un loc pe o farfurie. Peștele, care se zbarcește când este expus la aer, este complet necomestibil. Experții sunt îngrijorați că peștele-blob ar putea să se confrunte în curând cu dispariția.
